Home | CULTURĂ | Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul Bucureştiului, au fost furate

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul Bucureştiului, au fost furate

Publicat de

Cum au fost furate Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov *** Doi sfinti cu numele Dimitrie *** Racla Sfantului Dimitrie cel Nou - donatorul si mesterul ei *** Lemnul Sfintei Cruci, la Catedrala Patriarhala

 

Cum au fost furate Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov

In anul 1918, pe 17 februarie, un grup format din 20 de soldati bulgari a patruns in Catedrala, in jurul orei doua noapte, si a furat Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Era perioada cand ne aflam sub ocupatie germana. Tinand seama ca bulgarii, in acea vreme, erau aliati ai nemtilor, exista suspiciunea ca jefuitorii actionasera cu aprobarea unui general neamt.

Plecand de la faptul ca Sfantul Dimitrie Basarabov s-a nascut in Bulgaria, in satul Basarabi, bulgarii pretindeau ca au drepturi legitime asupra moastelor. Amintim ca moastele Cuviosului Dimitrie au ajuns in tara noastra in anul 1774, nu printr-un furt, ci pentru a nu fi profanate de turcii care ocupasera teritoriul bulgar.

Mitropolitul Conon cere interventia nemtilor

"Excelenta Voastra,
Avem marea durere sufleteasca de a va aduce la cunostiinta ca astanoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrala a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicandu-se cu forta Sicriul cu Moastele Sfantului Cuvios Dumitru, dimpreuna cu toate odoarele ce se aflau intr-insul. Faptul s-a intamplat cu o trupa de ostasi bine inarmati, prezentandu-se aproape la orele 2 noaptea si operand pana la orele 3-4, mai intai au inlaturat pe sergentul de serviciu din curte, tinandu-l la o parte si, servindu-se de instrumente puternice, au fortat ambele usi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au navalit spre altar, au ridicat cu forta pretiosul Sicriu cu Sfintele Moaste, cu tot ce se afla acolo; dupa care au plecat din Biserica cu toate cele jefuite, si s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau indosit si anume pregatit si plasat jos in dosul Mitropoliei, pe o strada laterala si intunecoasa; si astfel automobilul a disparut, incotro nu se stie.

Prin aceasta nemaipomenita si nocturna jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de catre un numar de pana la 20 de soldati (banuiti bulgari) inarmati, care, dupa un plan anume pregatit, pradand Biserica, au lovit atat in interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cat si in credinta si interesele Poporului Roman, carele nu poate fi vinovat cu nimic.

Deci, Excelenta Voastra, cu mare durere sufleteasca aducandu-le acestea la Inalta-Va cunostinta, si in credinta ca Biserica si Religiunea Ortodoxa sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. si cunoscand inaltele sentimente ale Majestatii Sale Imparatul Germaniei, Noi va rugam staruitor ca sa binevoiti a ordona sa se ia cele mai urgente masuri si sa se opreasca pe drum calatoria Sfintelor Moaste, oriunde vor fi, urmarindu-se toti ostasii vinovati, binevoind a dispune reinnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaste si tot avutul lor, ca sa stea nestramutate in Catedrala Sfintei Mitropolii a Tarii, Sfantul Dumitru fiind insusi Patronul Capitalei Bucuresti.

Al Excelentei Voastre, cu tot dinadinsul rugator pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Va de la Dumnezeu sanatatea si pacea asteptata de catre toata lumea indurerata.
Conon, Mitropolit Primat.“

La doua zile dupa furtul sfintelor moaste, generalul Zach, comandant al judetului Vlasca XI, il informa pe prefectul acestui judet:

"Domnul Prefect Moldoveanu,
Moastele Sfantului Dumitru intr-un sicriu maret de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserica din Bucuresti, pentru a fi transportate cu un automobil in Bulgaria. Ajungand la Calugareni, au schimbat aici automobilul cu o mica caruta cu cal, pentru a sterge urmele lor.

Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, ca a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis intr-un automobil cu soldati armati pe calea Bucurestiului, spre a opri hotii.

In dreptul satului Daia, el a gasit caruta cautata, insotita de soldati bulgari foarte armati. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiteri bulgari, aratandu-le revolverul. Bulgarii s-au supus situatiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu si depus la cartierul generalului Zach, unde a fost pazit de un ofiter si soldati armati pana la 19 Februarie, in care zi sicriul a fost dus cu automobilul, insotit de o puternica garda de soldati germani inarmati, la Bucuresti.

Dupa parerea mea, evenimentul merita sa fie insemnat mai tarziu in istoria religioasa a Romaniei. Va rog a lua nota de meritele dlui. Rhefeld.

Primiti, Domnule, salutarile mele sincere Zach General al Bavariei si Comandant al judetului Vlasca XI”.

Intoarcerea Sfintelor Moaste

In timpul in care moastele Cuviosului au lipsit din Catedrala, mii de pelerini au fost prezenti pe Dealul Mitropoliei. Vestea ca Sfintele Moaste vor reveni in Catedrala, avea sa vina in dupa-amiaza zilei de marti, 19 februarie, cand Divizia Administrativa a Capitalei l-a instiintat pe Mitropolitul Conon ca: "Sicriul cu Moastele Sfantului Dimitrie, intors din drumul spre Giurgiu, soseste astazi la orele 6 p.m.; anume sub garda militara, si va fi predat in aceeasi zi autoritatilor bisericesti si civile romanesti din Capitala". Pentru intampinarea relicvelor a fost delegata o comisie speciala, impreuna cu garda civica de onoare, care i-a asteptat pe militari in dreptul Cimitirului Bellu. S-a constatat ca obiectele de cult sunt neatinse "inlauntru", apoi au fost duse in locul de unde fusesera furate.

Din scrisoarea de multumire adresata Maresalului Mackensen, de catre Mitropolitul Conon, citam: "Noi privim dureros fapta ostasilor dovediti acum a fi de peste Dunare, observam ca Dumnezeu, orbindu-le ochii si mintea, spre a nu vedea lucrurile adevarate si drumurile ratacirii lor, nu le-a ajutat ca sa-si savarseasca complect sacrilegiul incercat, ci s-au incurcat, putand fi prinsi la Giurgiu (...), uitand ca la scoalele acesteia (Mitropoliei) toate generatiile bulgaresti de la 1860 incoace s-au adapat, capatandu-si cultura necesara si pregatindu-se pentru conducerea eventuala a tarii lor; iar acuma, in loc de recunostinta, ostasii lor au incercat de a rasplati cu rau vechilor si prietenosilor lor binefacatori".

Cunoastem ca generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Ceea ce nu stim e faptul ca acest general al luat cu el mana dreapta a Sfantului Cuvios Dimitrie, pe care a dus-o la Lavra Pecerska, unde se afla si in prezent.

Adrian Cocosila

Doi sfinti cu numele Dimitrie

Doi sfinti cu numele Dimitrie Se intampla adesea, ca cei doi sfinti cu numele Dimitrie sa fie confundati. Sunt persoane care stiu ca la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, sunt prezente moastele Sfantului Dimitrie. Daca intrebi ale carui Dimitrie, nu putine sunt cazurile cand se raspunde gresit. Acest lucru vine pe de o parte din coincidenta de nume, dar si din faptul ca unul este sarbatorit pe data de 26 octombrie, iar celalalat pe data de 27 octombrie. Pentru a nu-i mai confunda, precizam ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este o persoana distincta de Cuviosul Dimitrie Basarabov.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie - este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian. Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi". Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov - este sarbatorit pe 27 octombrie. S-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria). A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, se va retrage intr-o pestera. Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pestera si nici cand a trecut la cele vesnice. Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.

Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774). Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al Tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.

Mentionam ca racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

Adrian Cocosila

Racla Sfantului Dimitrie cel Nou - donatorul si mesterul ei

Racla Sfantului Dimitrie cel Nou - donatorul si mesterul ei 

 

Este stiut ca moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost asezate in Catedrala Mitropolitului Grigorie, intr-o racla de lemn imbracata pe alocurea cu tabla de argint, fiind cinstite cu multa evlavie, de atunci si pana astazi, de tot poporul credincios.

 

In anul 1880, moastele Sfantului Dimitrie au fost stramutate intr-o racla de argint masiv, special confectionata, din initiativa si in mare parte cu cheltuiala episcopului Ghenadie Petrescu al Argesului (1876-1893), apoi mitropolit primat (1893-1896), ajutat cu modeste contributii banesti si de alti crestini piosi al caror nume s-a publicat in Monitorul Oficial nr. 35/1880.

 

Racla, din argint de cea mai buna calitate, "proba 14", in greutate de "ocale 27, dramuri 10.800", al carui pret s-a ridicat la 22.800 lei, suma considerabila pentru acea vreme, a fost donata cu toate formele legale, in ianuarie 1880, de episcopul Ghenadie Ministrul Cultelor, singurul abilitat, potrivit legislatiei in vigoare, sa primeasca donatii in folosul Bisericii, care, la randul sau, cu adresa nr. 2009/23 februarie 1880, a predat-o Mitropoliei, spre a fi inscrisa in inventarul Catedralei si folosita ca odor pentru mostele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou.

 

Aceasta racla, care adaposteste si astazi moastele Sfantului Dimitrie, intregi, cu mitra de argint si coroana poleita cu aur, este si o reusita opera de arta, fiind impodobita cu scene din viata Sfantului, de o valoare spiritual-emotiva de mare intensitate.

 

Pe capacul raclei se afla chipul Sfantului, de marimea capacului, avand de jur-imprejur un grilaj poleit cu aur, iar pe marginea capacului 12 serafimi, 6 de o parte si 6 de cealalta parte, cu cate un mic stalp de argint intre ei. La frontispiciul raclei sunt gravate icoana Sfintei Treimi si incoronarea Maicii Domnului, iar pe partea inferioara, Arhanghelul Gavril, tinand in mana semnul Bunei Vestiri. Pe partile laterale ale raclei sunt 8 icoane infatisand scene din viata Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, despartite prin cate un stalp de argint.

 

Racla este asezata pe patru picioare de argint masiv.

 

Toate icoanele si impodobirea raclei sunt lucrate in relief si poleite pe alocurea, unde a cerut trebuinta, cu aur.

 

Deasupra pe capac, la picioarele Sfantului, a fost gravata urmatoarea inscriptie: "Pentru evlavia si dragostea catre Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov, facutu-sa acest sicriu de argint, impodobit cum se vede, prin osteneala si cheltuiala Episcopului de Arges Ghenadie II si a catorva buni crestini, ca sa fie pomenirea urmasilor care, vazand aceasta, sa se indemne sa faca si ei alte fapte mai marete si folositoare neamului romanesc.

 

Acest sicriu s-a facut in zilele Mariei Sale Carol I, viteazul domn al romanilor, anul mantuirii 1879, luna decembrie, fiind ministru al cultelor dl. Vasile Boerescu, cand s-a predat acest sicriu".

 

Imbracamintea interioara a raclei este toata de catifea rosie, de cea mai buna calitate, cu siret ingust de fir alb pe margini si cu doua manusi poleite inauntru pentru ridicarea capacului.

 

In interiorul raclei, s-a fixat pe capac, dupa stramutarea moastelor Sfantului, o fasie de argint in forma de cruce de la racla cea veche, care se mai pastreaza si astazi la vesmantaria Catedralei, in asteptarea unui loc potrivit in viitorul Muzeu al Patriarhiei Romane.

 

O data cu racla, donatorul a oferit si doua accesorii: un pat de stejar masiv, sculptat si poleit, pentru asezarea acesteia si o cutie cu geamuri pentru conservarea ei.

 

Numele mesterului argintar care a realizat aceasta pretioasa lucrare artistica n-a fost gravat pe racla, dar este mentionat de episcopul Ghenadie al Argesului in corespondenta cu Ministerul Cultelor prilejuita de incheierea actului de donatie. El s-a numit Teodor Filipov si era rus de neam, fiind cunoscut si ca mester al raclei Sfintei Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges si al ferecaturilor de argint ale unor icoane imparatesti de la diferite biserici. Venise de tanar la noi ca specialist argintar, pe la mijlocul secolului trecut, si se casatorise la Bucuresti, in 1860, cu Maria, nascuta Stefanescu, cum rezulta din insemnarea de pe verigheta de casatorie, mostenita in familie. N-ar fi exclus ca emigrarea lui sa fi fost determinata de vreo persecutie politica. Este o presupunere bazata pe faptul ca nu s-a mai intors niciodata in Rusia si nici legaturi prin corespondenta n-a intretinut cu rudele lui de acolo.

 

A avut o singura fata, Paraschiva, casatorita Petrescu, mama profesorului universitar Nicolae Petrescu, de la catedra de sociologie a Universitatii din Bucuresti, cum aflam de la fiul sau, dl. Miron Petrescu, pensionar al Administratiei Patriarhale, in prezent, cu serviciul la Arhiepiscopia Bucurestilor.

 

Teodor Filipov, argintar vestit, cu pravalie proprie in Bucuresti, care ii adusese avere si faima, iesea din comun prin personalitatea lui interesanta. Era un barbat inalt, cu parul alb, pieptanat cu carare la mijloc si plete unse cu untdelemn. Fata lui imbujorata se termina printr-o barba ingrijita. intotdeauna in redingota neagra si cu joben pe cap, facea impresia unui om distins, cum il descrie nepotul sau, profesorul Nicolae Petrescu. Vorbea stricat romaneste, iar rugaciunile si le facea intotdeauna in ruseste. Printre cartile ramase de la el, nepotul sau a gasit, alaturi de cele bisericesti, in limba rusa, si unele in limba franceza, cu caracter literar, precum Telemac de Fenelon, legata in piele, editie 1740, de unde se poate deduce ca avea si oarecare cultura apuseana.

 

La batranete, dupa un pelerinaj la Ierusalim, Teodor Filipov, care era peste masura de religios si foarte generos cu bisericile, carora le-a facut multe danii, a cazut in mania mistica, isi petrecea timpul cercetand bisericile, discutand cu preotii sau faurind icoane dupa ideile sale religioase. Din aceste preocupari a rezultat o icoana reprezentand Sfanta Treime, pe care a descnat-o singur si apoi a reprodus-o pe carton in mai multe exemplare, daruind-o inramata la diferite biserici si unor case particulare din Bucuresti si provincie. Un exemplar din aceasta icoana, noteaza profesorul Nicolae Petrescu in memoriile sale, s-ar afla in altarul Bisericii Sfantul Dimitrie (Posta) din Capitala. Icoana era iscalita: "Teodor Filipov - rus argintar". S-a si fotografiat cu aceasta icoana conceputa de el, pe care o socotea rezultatul unei viziuni ce ar fi avut-o in momentele sale de extaz religios, cum afirma C. Dinescu, in Psihologia calugarului (1898), citat de Eugen Lovinescu, in Antologia scriitorilor ocazionali.

 

A trait 70 de ani si a decedat in iulie 1895.

 

Mentionam, in incheiere, ca in anul 1934, cu prilejul restaurarii Catedralei patriarhale, prin purtarea de grija a patriarhului Miron Cristea, racla Sfantului Cuvios Dimitrie a fost asezata intr-o nisa special amenajata in peretele din stanga pronaosului, lucrare executata, dupa planul arhitectului Ion Traianescu, de antrepriza inginer Aurel Iovanovici din Bucuresti.

 

Aceasta nisa, care ofera larg acces credinciosilor la moastele Sfantului, este ea insasi o lucrare deosebita, fiind realizata din piatra naturala si marmura alba si impodobita cu ornamente si decoratiuni artistic executate. Racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie, asezata in scobitura nisei, pe un piedestal de marmura alba, este strajuita de 6 faclii de bronz, cu becuri in forma de lumanare si de 12 candele fixate de cornise, iar pe perete, deasupra raclei, este icoana Sfantului, in marime naturala.

 

In toate zilele anului, dar mai ales la 27 octombrie, cand este praznuit Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul si ocrotitorul orasului Bucuresti, crestini de toate varstele si de toate starile vin in numar mare la racla cu moastele sale din Catedrala patriarhala, spre a-l cinsti cu evlavie si a primi ajutor in nevoi de la acest parinte bun si fierbinte rugator pentru toti catre Domnul.

 

Gheorghe Vasilescu

Lemnul Sfintei Cruci, la Catedrala Patriarhala

Lemnul Sfintei Cruci, la Catedrala Patriarhala La Catedrala Patriarhala din Bucuresti, va fi adus vineri, 22 octombrie, un fragment din Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul. Acest fragment este prezent in Manastirea Panaghia Ikosifinissa, din Mitropolia de Drama (Grecia).

Pelerinii care vor veni sa se inchine la moastele Cuviosului Dimitrie, praznuit pe 27 octombrie, vor avea bucuria de a venera si Lemnul Sfintei Cruci.

Mentionam ca in anul 1992, la Iasi, a fost adus un alt fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, de la Manastirea Xiropotamu din Muntele Athos, iar in 2004, cu prilejul hramului Cuvioasei Parascheva, a fost adus fragmentul din lemnul Sfintei Cruci, care se afla la Manastirea "Panaghia Soumela" - Veria, Grecia.

Potrivit Traditiei, Crucea pe care a fost rastignit Hristos, a fost descoperita de imparateasa Elena, in anul 326. In urma sapaturilor s-au descoperit trei cruci, ale celor doi talhari si cea pe care a fost rastignit Hristos. Crucea Mantuitorului a fost recunoscută cand, la sugestia patriarhului Macarie al Ierusalimului, a fost atinsa de un mort, care a inviat in chip minunat.

Fragmente din Sfanta Cruce in lume

Fragmente din Sfanta Cruce sunt prezente in Biserica Sfantului Mormant de la Ierusalim, in Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sf. Cruce“ din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana), Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix“ din Morbihan, Bretania; Anjou), la Manastirea "Panaghia Soumela" - Veria, Grecia si la Manastirea Xiropotamou (Muntele Athos).

Fragmente din Sfanta Cruce in tara noastra

Fragmente din lemnul Sfintei Cruci sunt asezate spre inchinare in Manastirea Caldarusani, Manastirea Tiganesti din Ilfov, la Biserica "Sfantul Vasile cel Mare" de pe Calea Victoriei din Capitala si la Manastirea Miclauseni din Judetul Iasi.

Cinstirea Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea icoanelor

Sinodul al saptelea Ecumenic, tinut la Niceea in anul 787, a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane. Potrivit canoanelor, orice fel de cruce, atat cele purtate de credinciosi, cat si cele de la morminte, trebuie sa fie sfintite.

Adrian Cocosila

Acatistul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir AUDIO (Grupul Teofilos)

 

www.crestinortodox.ro

Subscribe to comments feed Comentarii (0 publicate)

total: | afişare:

Spune-ţi părerea despre acest articol!

  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Quote

Te rog să introduci codul din imagine:

Captcha
  • Trimite unui prieten Trimite unui prieten
  • Versiune pentru imprimantă Versiune pentru imprimantă
  • Versiune text Versiune text

Informatii Autor

Administrator

Articolul este etichetat cu:

Acest articol nu are etichete

VOTEAZĂ ACEST ARTICOL

0