Revoluţia la Focşani

Voi ce făceați pe 22 decembrie 1989? - vă intreabă revoluţionarul Laurenţiu Barbu (care n-a cerut certificat de revoluţionar) *** Laurenţiu Barbu se mărtuiseşte mai jos, fiind participant direct la Revoluţia de la Focşani: "Apare unul cu o Dacie albă, frânează brusc, coboară și strigă "a fugit Ceaușescu, tovarăși a fugit Ceaușescu, au dat la televizor"... Eram deja peste 100 persoane, LIS (Liviu Ioan Stoiciu) ne-a spus să formăm un cordon și să mergem spre CJ să alungăm comuniștii, nu știam că în același timp la Ateneul Popular Puiu Siru monta boxe iar lumea se aduna deja în Piața Unirii... Formasem prima linie care ocupa de-acum bulevardul dintr-o parte în alta, mergeam și strigam LIBERTATE – DEMOCRAȚIE – JOS TIRANUL - JOS COMUNISMUL!. Cuvinte care nu le știam, nu le mai auzisem... Așa începea pentru mine, confuzia generală la care am participat în direct, nopți nedormite, frică, stress, oboseală dusă la maxim culminând cu perfuzii la Spitalul Județean, povestea duce până prin anii 1992, am făcut parte din primul organism de conducere al Județului Vrancea CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale), apoi CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) timp în care am simțit cum zi cu zi, cei vechi se întorceau la locurile lor, pașnic, prin intimidare îi eliminau pe cei prezenți și își ocupau funcțiile noi câștigate de alții prin curajul de a spune: JOS DICTATORUL!"

Voi ce făceați pe 22 decembrie 1989?

Pe 21 decembrie 1989 seara, la Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu am stabilit să ne vedem a doua zi dimineață la 8.00 în același loc pentru a ne deplasa în sud la ISEH să scoatem lumea în stradă. Așa a început Revoluția în Vrancea, un grup restrâns de anticomuniști în jurul lui Liviu Ioan Stoiciu (LIS), disident, urmărit de securitate, care semna condica de prezență zilnic la Bibliotecă.

22 decembrie 1989 ora 8.00, m-am prezentat doar eu, Liviu ajunsese mai devreme, a semnat condica si nota ceva într-un jurnal, am așteptat jumătate de oră dar nu a mai venit nimeni, la radio brusc s-a întrerupt emisiunea pentru un comunicat important: "trădătorul Milea s-a sinucis", Liviu a sărit ca ars de pe scaun și am plecat, pe rând, "vino în spatele meu la câțiva metri" mi-a spun el, "să nu fim văzuți împreună", în autobuz, lumea era calmă, nu se știa nimic, orașul era rece, o liniște deplină parcă înaintea furtunii…

Am intrat mai întâi la cofetăria de la blocul turn, acolo la etajul unu, să vedem mai bine daca se mișca ceva în zona, am servit in fugă un suc rece, l-am simțit până în călcâie, LIS era agitat, m-a întrebat dacă am observat ceva deosebit, nimic, apoi îmi zice: hai acolo, ce o fi o fi… Am ajuns la ISEH, câteva gărzi patriotice blocau intrarea și ieșirea din unitate, LIS strigă la cineva din curtea întreprinderii "ieșiți în stradă măi, ieșiți în stradă" apoi a încercat să forțeze intrarea dar a fost îmbrâncit de unu care părea să fie șeful, securist probabil, civil era

Am ajuns la ISEH, câteva gărzi patriotice blocau intrarea și ieșirea din unitate, LIS strigă la cineva din curtea întreprinderii "ieșiți în stradă măi, ieșiți în stradă" apoi a încercat să forțeze intrarea dar a fost îmbrâncit de unu care părea să fie șeful, securist probabil, civil era, nu știam ce să facem… începuse agitația, o femeie flutura o gamelă cu mâncare și vroia să intre spunând că își caută bărbatul care nu venise acasă, curios, m-am gândit că schimbul 3 probabil nu a fost lăsat să plece din întreprindere, sau bărbatul umbla în altă parte, sau femeia era agitatoare, sau securistă, clar că vroia să intre cu orice preț. Nu am înțeles nici până acum ce era cu ea. Erau mai mulți care vroiau să intre iar alții vroiau să iasă dar ordinele erau clare, - nimeni nu intră și nimeni nu iese!

În jurul orei 10.00 apare unul cu o Dacie albă, frânează brusc, coboară și strigă "a fugit Ceaușescu, tovarăși a fugit Ceaușescu, au dat la televizor". Brusc LIS îmi zice "hai repede", fugim până la blocurile cu 4 etaje de lângă Blocul turn, la parter, am intram fără sa batem la ușă intr-un apartament, multă vreme nu am știut că LIS cunoștea familia respectivă și știa că aveau mereu ușa descuiată. Direct în fața televizorului, priveam fără să ne dăm bine seama ce se întâmpla, Dinescu striga în gura mare "Dictatorii au fugit! Libertate" – timp de 20 de minute în fața acelui televizor, nemișcați, nu știam cum să ne bucurăm sau nu înțelegeam cum să facem asta, atunci l-am văzut prima dată pe LIS plângând, nu spunea nimic, plângea… după un timp i-am zis "haideți să ne întoarcem la ISEH, trebuie să facem ceva", nu a răspuns, era blocat în fața acelui televizor unde Dinescu și alții strigau în continuu "Libertate!" "Am învins" "Dictatorul a fugit". După aproximativ 35 de minute ne-am întors la ISEH, LIS era complet marcat de ceea ce se întâmpla, aici deja erau câteva persoane în stradă fluturând steaguri, începeau să iasă din ISEH, unii ieșeau, alții intrau, securiștii plecase, mai erau câteva gărzi patriotice.

Lumea pe trotuar se uita la noi cum fluturam steaguri si strigam LIBERTATE! Eram un nucleu cam de 30 de persoane, LIS îi indemna pe cei de pe trotuar să ni se alăture, imediat l-am văzut pe Viorel Munteanu, am strigat la el și l-am întrebat de ce nu a venit la 8.00 la Bibliotecă, băuse pană târziu și nu s-a trezit, l-am băgat intre noi. Lumea pe trotuar se uita la noi cum fluturam steaguri si strigam LIBERTATE! Eram un nucleu cam de 30 de persoane, LIS îi indemna pe cei de pe trotuar să ni se alăture Au venit mai mulți, eram deja peste 100 persoane, LIS ne-a spun să formăm un cordon și să mergem spre CJ să alungăm comuniștii, nu știam că în același timp la Ateneul Popular Puiu Siru monta boxe iar lumea se aduna deja în Piața Unirii.

Formasem un cordon uman, ne țineam strânși de mâini înaintând spre centru, cei cu steaguri erau în spatele nostru, erau foarte mulți pe trotuare dar nucleul nostru acum era format deja din peste 200 persoane, în dreapta mea LIS, în stânga Viorel Munteanu, Cătălina Lazăr și alți cunoscuți care ni s-au alăturat între timp. Formasem prima linie care ocupa de-acum bulevardul dintr-o parte în alta, mergeam și strigam LIBERTATE – DEMOCRAȚIE – JOS TIRANUL - JOS COMUNISMUL!. Cuvinte care nu le știam, nu le mai auzisem, sau care, ne era frică să le pronunțăm, era LIS care dădea tonul.

Cu cât ne apropiam de UM din sud ritmul încetinea, ne țineam bine strânși de mâini, mulți ieșeau din rând trecând pe trotuare, l-am văzut și pe Viorel Munteanu plecând, priveam în spate și ne simțeam trădați, lumea se împrăștia, la gardul UM erau militarii care priveau, în poartă câțiva ofițeri, comentând ceva, privindu-ne mirați, nu făceau nici un gest de bucurie, nu înțelegeau poate ce se întâmplă! eram acum mai puțini dar strigam din ce în ce mai tare "Armata e cu noi! Armata e cu noi!" – dar dacă nu era cu noi?...

…

Așa începea pentru mine, confuzia generală la care am participat în direct, nopți nedormite, frică, stress, oboseală dusă la maxim culminând cu perfuzii la Spitalul Județean, povestea duce până prin anii 1992, am făcut parte din primul organism de conducere al Județului Vrancea CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale), apoi CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) timp în care am simțit cum zi cu zi, cei vechi se întorceau la locurile lor, pașnic, prin intimidare îi eliminau pe cei prezenți și își ocupau funcțiile noi câștigate de alții prin curajul de a spune: JOS DICTATORUL!

LIS plecase deja din 1990, înțelegând mai devreme cum stăteau lucrurile…

Eu am fost alungat din CJ de unu Teodor Pavel, care ajungând secretar al CPUN nu știu prin ce metode mi-a dat termen de 10 zile să aduc tot tineretul către Organizația de Tineret al FSN, (deci când s-a constituit CPUN, CFSN s-a transformat în partid politic și avea o organizație de tineret). LIS plecase deja din 1990, înțelegând mai devreme cum stăteau lucrurile… Eu am fost alungat din CJ Vrancea de unul Teodor Pavel, ajuns secretar al CPUN Am refuzat, gândeam că tinerii nu mai vor să facă politică, ne-am săturat de UTC și de îndoctrinări, editasem un ziar Tineretul Liber împreună cu cei de la Organizația Tineretului Liber și așa vroiam să rămânem, LIBERI!

Am fost dat afară din CJ, imediat a fost adus în locul meu Marian Oprișan care a și fost pus de Pavel președinte al organizației de tineret al FSN.

Dar…, fiecare dintre noi care am fost prezenți acolo în primele zile ale Revoluției, avem o poveste de spus, cred că adunate toate aceste mărturii pot contura mult mai bine evenimentele din 22 decembrie 1989 din Focșani.

Important este că avem o poveste comună de curaj, am trăit evenimente unice și am văzut căderea un regim totalitar și începerea unei confuzii totale. Eram majoritatea tineri, credeam în ceva, aveam un vis, atunci am înțeles să fim liberi, am trecut în doar câteva zile de la starea de teamă fiind urmăriți de securitate la starea de eliberare totală.

Ne-am riscat viețile încercând să organizăm treburile județului, era un haos, nu știam de unde să începem și cum să ne organizăm, soldații cu armele încărcate ne păzeau în sala de Consiliu, de cine? Ceaușescu nu murise și în orice moment soldații puteau să execute ordinul comandantului suprem, dacă Ceaușescu reușea să scape și să schimbe situația, noi, cei din Consiliu care am preluat puterea, acum nu mai existam. Ne-am riscat viețile încercând să organizăm treburile județului, era un haos, nu știam de unde să începem și cum să ne organizăm, soldații cu armele încărcate ne păzeau în sala de Consiliu, de cine? Ceaușescu nu murise și în orice moment soldații puteau să execute ordinul comandantului suprem, dacă Ceaușescu reușea să scape și să schimbe situația, noi, cei din Consiliu care am preluat puterea, acum nu mai existam. Eram conștienți de asta Eram conștienți de asta dar nimeni nu a adus vorba, am sperat în orice clipă ca lucrurile să se termine cu bine, pe 25 decembrie la orele 15.00 Ceaușescu a fost executat. S-a terminat revoluția și a început reorganizarea lucrurilor. Zeci de foști comuniști din Vrancea și-au obținut imediat certificate de revoluționar ca să beneficieze de la stat de terenuri, indemnizații în bani și alte foloase. A fost îmbulzeală mare pentru acele certificate, eu și LIS nu am mai apucat, mai bine zis nu am vrut să ne amestecăm cu ei, noi știm cine sunt și ei știu că noi știm asta, atenție domnilor, vom scrie numele vostru pe orice stâlp din Focșani, cu titlu mare: Revoluționari cu merite deosebite! să știe lumea care sunt eroii! falșii eroi, trișorii, hoții, comuniștii care au fugit pe 22 dec. 1989 din CJ și s-au întors după ce apele s-au liniștit, sau care au avut funcții de conducere în comunism și acum sunt mari revoluționari. Avem o listă domnilor, cu toți revoluționarii declarați din Vrancea, va veni și ziua în care va trebui să răspundeți la întrebarea: Voi ce făceați pe 22 decembrie 1989?

Laurenţiu Barbu

Tu ce făceai pe 22 decembrie 1989?