Home | DEZVĂLUIRI | Promovări în „epoca portocalie”, tabloul absurdului. Slugoii partidului comunist. Premierul Ungureanu scapă de Lustrație într-un mod rușinos

Promovări în „epoca portocalie”, tabloul absurdului. Slugoii partidului comunist. Premierul Ungureanu scapă de Lustrație într-un mod rușinos

Publicat de
Promovări în „epoca portocalie”, tabloul absurdului. Slugoii partidului comunist. Premierul Ungureanu scapă de Lustrație într-un mod rușinos

Adevarul despre Legea Lustratiei - Interviu Ziare.com *** Deutsche Welle: Premierul Ungureanu scapa de Lustratie intr-un mod rusinos *** Un fost procuror, senatorul Valer Marian. Cum curăţa şi pedeliza ex-ministrul Igaş Poliţia Română *** Tabloul absurdului de la Arad descris de un grup de polițiști. Cum se fac promovările în funcţii ale poliţiştilor în "epoca portocalie" *** Premierul, propagandist pentru televiziunea lui Zoltan Teszari. Ungureanu a devoalat arondarea la PDL a noului post tv Digi 24 *** Textul integral al Legii Lustratiei: vezi toate categoriile de persoane afectate de lege *** Octav Bjoza, fost deţinut politic, preşedintele AFDPR: Slugoii partidului comunist vor acum o pâine şi mai albă ca înainte! (I) *** S-a descoperit PATRIA HOŢILOR şi CRIMINALILOR. Vezi judeţul în care este cel mai sigur să furi şi să omori *** Mita pentru cetatenie: 10 functionari publici, arestati preventiv *** Zonele bucurestene vulnerabile in caz de cutremur *** EU Observer: Serbia primeste candidatura la UE, Romania nu capata nimic *** Bruxelles, 1-2 martie 2012: un Stalingrad politic pentru Romania *** UE cerea imperativ un caz clar de inalta coruptie - Interviu cu Fanel Pavalache

Adevarul despre Legea Lustratiei - Interviu Ziare.com

In Romania lustratia se aplica de ani de zile in administratia publica si in sistemul juridic, cu efecte concrete. Atunci de ce se face atata valva in jurul lustrarii demnitarilor numiti politic ?

"Din pacate, in Romania nu ajung 22 de ani ca sa legalizam evidenta si bunul simt. La altii a durat de vreo 10 ori mai putin...", remarca Germina Nagat, director la Directia Investigatii a CNSAS, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Cea care a vazut mii de dosare ale colaboratorilor fostei Securitati sustine ca, daca noua Lege a Lustratiei ar intra in vigoare, foarte multi ar avea de pierdut, in ciuda faptului ca unii politicieni incearca sa o minimalizeze.

E suficient sa ne gandim la cineva care in '89 avea in jur de 30 de ani, era un "tanar capitan de Securitate ocupat sa le citeasca oamenilor scrisorile si sa le puna microfoane in dormitor", iar acum este inalt magistrat si mai are ani buni pana la pensie.

"Daca Romania ar fi aplicat lustratia imediat dupa Revolutie probabil ca n-am fi avut acum o coruptie endemica, o justitie monitorizata de la Bruxelles si o economie devalizata de milionarii care si-au ascuns petlitele de Securist sub frac", spune directorul de investigatii de la CNSAS in interviul acordat Ziare.com.

Multi spun "e prea putin si prea tarziu". Altii spun "mai bine mai tarziu decat niciodata". Dumneavoastra ce credeti ? Ce valoare apreciati ca are Legea Lustratiei - istorica, simbolica, de asanare a societatii romanesti?

Din pacate, constatam din nou ca legea lustratiei, ca si altele care vorbesc despre principii, se transforma in Romania intr-un prilej pentru glumite ieftine de cafenea, vorbe de duh si "concursuri de proverbe".

Daca e intr-adevar prea tarziu si nu a mai ramas nimeni de lustrat, atunci cine si de ce protesteaza?

Dincolo de valoarea istorica si simbolica, e clar ca exista si o valoare practica: legea ar scoate din scena, pentru o perioada de timp (dupa parerea mea, prea scurta) o serie de personaje concrete, in carne si oase.

Principiul pe care il exprima lustratia este cel al incompatibilitatii etice si functionale intre doua lumi, despre care sustinem ca sunt opuse: lumea totalitara comunista din care am iesit si lumea democratica la care pretindem ca ne-am afiliat.

Or, anumite functii din aparatul represiv comunist sunt evident incompatibile cu un sistem democratic. Incompatibilitatea nu e doar etica, e si pratica: daca intr-adevar cele doua societati sunt radical diferite, cum poate un fost aparatcik comunist, specialist in incalcarea drepturilor omului, sa functioneze eficient si credibil in institutiile statului de drept?

Cred ca intrebarea e retorica, fiindca raspunsul tine de evidenta si de bun simt. Din pacate, in Romania nu ajung 22 de ani ca sa legalizam evidenta si bunul simt. La altii a durat de vreo 10 ori mai putin...

Dar stiti ce mi se pare stupefiant, cand ii ascult pe detractorii lustratiei? Ca ei sau partidele lor au promovat si chiar au promulgat, nu cu mult timp in urma, legi care produc un efect de lustratie pentru categorii profesionale foarte extinse, de pilda functionarii publici.

Nu stiu cata lume e la curent cu acest lucru, dar in Romania functionarii publici sunt lustrabili, pe criteriul colaborarii cu Securitatea, prin legea 188/1999, completata si intarita de Legea 161 /2003.

O intreaga categorie profesionala de care depinde buna functionare a statului - cu sute de mii de reprezentanti la nivelul intregii tari - a devenit obiect al lustratiei in seria de legi numita "pachetul anticoruptie", promulgat in 2003.

Cu alte cuvinte, in Romania avem deja, de cel putin 9 ani, o lustratie partiala si selectiva, printr-o lege votata in liniste deplina, fara contestari la Curtea Constitutionala si fara dileme sau scrupule etice. Lustratie care vizeaza functii ocupate de regula prin concurs.

Va sa zica, putem lustra functionari publici care castiga concursuri de angajare, dar e nedemocratic sa lustram demnitari numiti politic in functii mult mai inalte din stat...

In plus, avem lustratie, dar tot partiala si tot selectiva, in sistemul juridic, introdusa prin Legile 303 /2004 si 247/ 2005. Sunt declarati incompatibili magistratii care candideaza pentru ocuparea unor functii de conducere in sistem si care sunt dovediti drept colaboratori sau ofiteri ai fostei Securitati. Nu se spune nimic despre cei care ocupau deja functii, la data intrarii legii in vigoare.

Iarasi, printr-un rationament foarte straniu, sunt vizati cei de la nivelele inferioare ale ierarhiei profesionale si care vor sa urce, nu si cei care au obtinut deja posturile cele mai inalte.

Unul din cinci magistrati verificati de CNSAS a facut politie politica

Ce efecte concrete produce legea in actuala forma? Ne puteti da cateva nume de personalitati publice care ar fi lustrabile in conditiile aplicarii legii?

Cazuri concrete de persoane care ar trebui sa-si paraseasca functiile in termen de 90 de zile, daca legea ar intra in vigoare, sunt atat de multe, ca nici nu stiu la care sa ma opresc. N-as vrea sa favorizez pe nimeni prin omisiune.

E suficient sa consultati listele de actiuni in constatare initiate de CNSAS in ultimii trei ani, ca sa vedeti cine si mai ales cati ar trebui sa-si paraseasca functiile, daca s-ar aplica Legea Lustratiei.

Exemple de persoane lustrabile acum, cand functioneaza doar criteriul relatiei cu Securitatea, dovedita in instanta, sunt o multime. Va inchipuiti cum ar sta lucrurile daca s-ar aplica si criteriul functiilor de partid.

Nu, nu am fost toti turnatori ai Securitatii!

Din dosarele pe care le-ati studiat pana acum, ce ne puteti spune despre modul in care reprezentantii fostului regim represiv afecteaza in prezent societatea romaneasca?

Stalpii fostului regim subrezesc societatea romaneasca in primul rand prin impostura: am mai spus-o si cu alt prilej, atunci cand esti numit intr-o functie publica pentru ceea ce pretinzi ca esti, pentru biografia ta, a ascunde relatiile cu Securitatea si cu partidul reprezinta o impostura si implicit un furt.

In plus, avand in vedere ca minti oficial, in scris si sub semnatura, avem de-a face si cu o infractiune prevazuta de codul penal - falsul in declaratii.

Evident ca o persoana care isi incepe cariera publica prin fals in declaratii este capabila si de mai mult. Putem banui ca e capabila de orice...

Ma gandesc acum in primul rand la magistratii care au semnat linistiti declaratii de necolaborare cu Securitatea si pe care Consiliul, confirmat de instante, i-a deconspirat in ultimii ani.

Ce asteptari poti avea de la un judecator care comite senin un fals in declaratii? Sau de la un diplomat, trimis sa-si reprezinte tara cu onoare? Ce inseamna onoarea pentru un astfel de om?

Daca ma intrebati in ce fel reprezentantii fostului regim afecteaza in prezent societatea romaneasca, va raspund simplu: o intoxica si o jefuiesc de cate ori pot. Din motive pur omenesti - au avut puterea si vor s-o pastreze.

De asta era nevoie de lustratie imediat dupa Revolutie, nu doar din respect pentru victimele comunismului, desi acesta era in sine un motiv suficient: nu poti sa construiesti un stat democratic punand in frunte campionii abuzului si ai terorii!

Sa va dau un exemplu: pana in prezent, Consiliul a trimis la tribunal actiuni in constatare pentru mai mult de 1.000 de ofiteri de Securitate, pentru incalcari ale drepturilor omului. Ei bine, daca s-ar citi cu atentie probatoriile, care sunt publice, s-ar vedea ca personaje care au supravegheat informativ intreprinderi de stat inainte de 1989 - au fost "ofiteri de obiectiv", mai ales in provincie - au devenit dupa Revolutie principalii lor actionari.

Cand ne plangem ca lucrurile merg prost, de obicei spunem ca Romania inca n-a scapat de comunisti si de securisti. Cand e sa aplicam lustratia, spunem ca e prea tarziu si nu mai avem pe cine lustra. Nu degeaba a scris Caragiale "Canuta, om sucit", l-a scris pentru romani...

Daca ma intrebati pe mine, e valabila prima varianta: n-am scapat de ei.

Legea Lustratiei nu vizeaza toti procurorii - autorii amendamentului controversat

Este corect sa fie lustrata o intreaga categorie profesionala, respectiv procurorii? Este constitutional?

Cred ca in parte v-am raspuns la intrebare: exista deja in legile reformei in justitie, cele din 2005, prevederi cu efect de lustratie, nu pentru intreaga categorie profesionala, ci doar pentru magistratii care doresc sa ocupe anumite functii. Implicit, e valabil si pentru procurori.

Evident, nu se lustreaza categoria profesionala, ci persoana, de vreme ce verificarea relatiei cu Securitatea se face individual.

La fel se procedeaza si in cazul securistilor - nu au fost si nu vor fi declarati toti in bloc ofiteri care au incalcat drepturile omului. Notele de constatare sunt emise nominal. In aceste conditii, cred ca e perfect constitutional.

Care va fi mecanismul de aplicare a legii? Cand se vor face verificarile si cu ce efecte?

Judecand dupa textul de lege la care am avut acces, pot sa spun ca mecanismul de aplicare nu mi se pare suficient de clar precizat. Singura institutie nominalizata cu atributii in lege este CNSAS, prin notele de constatare pe care le emite deja in temeiul legii proprii de functionare.

Se specifica in plus doar faptul ca institutia noastra va avea acces nu numai la arhiva fostei Securitati - cei 24 de km de dosare pe care ii avem deja - ci si la arhiva PCR, aflata acum la Arhivele Nationale. Deci, buna aplicare a legii va depinde de studierea, prin coroborare, a documentelor din doua arhive, cea a Securitati si cea a Partidului Comunist.

Daca arhiva Securitatii e in prezent relativ usor de accesat si e functionala - dupa ani de asteptari si de eforturi uriase, pe care regret ca nu le pot evoca aici - starea actuala a arhivelor PCR, preluate de Arhivele Nationale, din cate stiu e mai putin buna. Dar pentru asta ar trebui sa cereti detalii de la domnul Dorin Dobrincu, directorul institutiei.

Pe scurt, e vital ca verificarile in arhiva PCR sa se poata face in timp util, cu instrumente de cautare eficiente, altfel se va intampla ca in primul mandat al CNSAS, cand aveam la dispozitie un numar infim de dosare si niciun sistem de evidenta. A fost o experienta groaznica si putin a lipsit sa se compromita definitiv ideea de deconspirare a Securitatii.

E pacat sa ai o lege necesara si plina de bune intentii, daca e imposibil sau greu de aplicat.

Stiu din experienta de la CNSAS ca orice imperfectiune si orice ambiguitate se platesc mai tarziu in instanta.

Cei care fac obiectul notelor de constatare se agata de orice amanunt tehnic pentru a obtine respingerea actiunii, ca neintemeiata. De pilda, folosirea sintagmei de "politie politica" in legea lustratiei nu ar fi doar improprie - fiindca a disparut din actuala lege de functionare a Consiliului - ci si periculoasa, cata vreme trimite la un act normativ declarat neconstitutional. Orice "lustrabil" va putea specula asta.

Cred ca e obligatorie consultarea celor care vor aplica legea, pentru a evita stangaciile si capcanele, in egala masura.

Ce parere aveti despre termenul de 5 ani pentru aplicarea restrictiilor? Este prea putin, este prea mult?

Fiindca tot a crescut si varsta de pensionare, 5 ani de interdictie ma tem ca nu sunt suficienti. Ganditi-va la ofiterii de Securitate care aveau in jur de 30 de ani la Revolutie si care intre timp s-au transformat in magistrati, scoala de ofiteri de la Baneasa fiind echivalata cu studiile de drept (cum de a fost posibil asa ceva, ar merita o alta discutie). Acum au putin peste 50 de ani si inca un deceniu pana la pensie.

Se poate face un calcul simplu: la ce varsta se va pensiona si va iesi din sistemul juridic un inalt magistrat care sa zicem ca in 1989 avea 32 de ani, era un tanar capitan de Securitate ocupat sa le citeasca oamenilor scrisorile si sa le puna microfoane in dormitor?

Nu mai vorbesc despre "lupii tineri" din aparatul de partid, carora Revolutia le-a intrerupt studiile universitare la "Stefan Gheorghiu". Pe scurt, cred ca interdictia de acces la functiile publice ar trebui sa tina cont de varsta legala de pensionare.

Iliescu: Legea Lustratiei este o rusine, nu exista in niciun regim democratic!

Ion Iliescu a declarat, a doua zi dupa ce a fost adoptata, ca Legea Lustratiei este o rusine pentru Romania si nu mai exista in niciun regim democratic. Cum a aratat lustratia in alte tari? In opinia dumneavoastra, cum ar fi trebuit sa arate Legea Lustratiei si ce efecte ar fi produs ea daca ar fi fost aplicata la timp?

N-ar fi prima data cand istoria il contrazice pe Ion Iliescu. Daca ne uitam la fostele tari comuniste care au devansat Romania in toate privintele - Germania, Polonia, Cehia - observam ca liderii lor politici au crezut exact pe dos: lor le-ar fi fost rusine sa nu promoveze lustratia, sa nu deconspire Securitatea. Nici Vaclav Havel, nici Lech Kaczinski, nici pastorul Gauck, care va fi in curand presedintele Germaniei, nu ar fi rostit vreodata o asemenea fraza.

Daca Romania ar fi aplicat lustratia imediat dupa Revolutie am fi castigat timp si probabil ca n-am fi avut acum o coruptie endemica, o justitie monitorizata de la Bruxelles si o economie devalizata de milionarii care si-au ascuns petlitele de Securist sub frac.

Antonescu: Lustratia s-a ratat acum 20 de ani, puterile straine nu ne-au ajutat

Suntem in 2012. In Germania, pastorul Joachim Gauck, fost sef al arhivelor STASI in perioada 1990-2000, considerat un "profesor de democratie", va fi urmatorul presedinte al Germaniei. In Romania, Ion Iliescu si Dan Voiculescu sunt actori principali in viata politica, pe care, indirect o dirijeaza. Cum comentati?

Ma bucur nespus ca un astfel de lucru a fost posibil, fie si altundeva sub soare. Asa ceva se intampla doar intr-o lume in care principiile nu sunt abstractii, sunt reguli obisnuite, dupa care se traieste viata de zi cu zi. S-a dovedit inca o data ca Germania e deasupra tuturor.

Deutsche Welle: Premierul Ungureanu scapa de Lustratie intr-un mod rusinos

Un fost procuror, senatorul Valer Marian
Cum curăţa şi pedeliza ex-ministrul Igaş Poliţia Română
La 22 de ani de la rasturnarea lui Ceausescu, Romania a adoptat Legea Lustratiei. Dupa toate indiciile, pare ca legea este mai degraba o metoda de reglare a jocurilor de putere din interior decat un gest necesar pentru a depasi trecutul dureros.

Pe 28 februrie, Parlamentul Romaniei a votat si adoptat Legea Lustratiei, care interzice, printre altele, ocuparea de functii statale si politice pentru o perioada de 5 ani, fostilor functionari ai regimului Ceausescu. La 22 de ani de la caderea dictatorului!

Negocieri rusinoase!

Pe lista cu persoane afectate de Legea Lustatiei au fost inclusi si fosti lideri ai UTC. Dupa primul vot, reprezentantii majoritatii parlamentare au constatat ca nou-numitul premier Mihai Razvan Ungureanu, ca elev si student, a fost membru supleant al UTC, scrie Deutsche Welle.

Pentru a nu se ajunge atat de departe, s-a purces la al doilea vot, iar deputatii, la "mana rapida", au scos organizatia comunista de tineret de pe lista lustrabililor. Doamne ajuta!, pare a fi spus Ungureanu.

Totodata, jurnalistii de la Deutsche Welle noteaza ca, in 2006, presedintele Basescu, un fost nomenclaturist, a condamnat in mod simbolic dictatura comunista. In practica, insa, consecintele acestui gest au fost nule.

Scriitorul neamt de origine romana, Richard Wagner, scrie intr-un articol publicat in presa germana ca Legea Lustratiei nu reprezinta decat un act de fatada a falsei democratii romanesti, pentru intreaga lume.

Cei de la Deutsche Welle fac referire si la situatia fostului procuror comunist Monica Macovei. Ei scriu ca lupta sa impotriva coruptiei din Romania, din pozitia de ministru al Justitiei, a contribuit in mod semnificativ la aderarea Romania la UE, in 2007. Este membru al PDL, dar nimeni nu-i poate inchide gura cand vine vorba de acte de coruptie, mai scriu jurnalistii DW.

Poate tocmai de aceea, se pare ca la presiunile UDMR, pe care Macovei o acuzase de acte de coruptie, legea a fost modificata introducandu-se asa numitul "punct Macovei". Conform acestuia, lustratia va afecta si fosti procurori ai perioadei comuniste, indiferent daca acestia se fac vinovati de represiunea politica de dinainte de '89 sau au pledat doar pentru cazuri penale si civile. Monica Macovei a spus calm: "mereu am sustinut o lege a lustratiei. Daca aceasta va fi folosita acum impotriva mea, doar pentru ca eu sa-mi tin gura, atunci pot doar sa spun: 'niciodata nu am sa tac'".(Liviu Anghel)

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD

Şedinţa Senatului din: 5.03.2012

Titlul declaraţiei: Cum curăţa şi pedeliza ex-ministrul Igaş Poliţia Română

În toamna anului trecut, toată ţara a putut citi sau auzi din ziare, la radio ori la televizor următoarea ştire: „Şeful I.P.J. Giurgiu, 38 de capete de acuzare...". M-am întrebat atunci ce cred cei din afara sistemului poliţienesc, ce cred oamenii de rând când aud de „38 de capete de acuzare”. Chiar dacă, pe parcursul cercetărilor, din cele 38 de capete mai pică vreo 4, 5,10,15..., tot mai rămân vreo duzină, că doar nu-s chiar nebuni să-i pună-n cârcă omului 38 de fapte şi niciuna să nu se adeverească. Or mai fi ele şi inventate sau forţate, dar cele mai multe nu pot să nu fie reale!

Cam aşa gândeşte majoritatea românilor, deoarece, neavând nicio tangenţă cu sistemul poliţienesc, nu-i cunosc adevărata hidoşenie. N-au de unde să ştie că nu este vorba de 38 de infracţiuni, ci de 38 de aşa-zise nereguli găsite în urma unui control organizat special pentru decapitarea şefului unităţii, care este dictat de ministru, într-un context intens mediatizat şi de impact în rândul populaţiei. Uciderea în bătaie a baschetbalistului american a fost ocazia şi nu cauza controlului dispus de ex-ministrul Constantin Traian Igaş la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu. Dacă nu se întâmpla această nenorocire, găsea ministrul Igaş un alt pretext să-şi trimită marionetele să-l devoreze pe inspectorul şef Dobrin.

În continuare, vom încerca să scoatem în evidenţă modul în care au fost înlăturaţi din funcţiile de conducere din Poliţia Română toţi cei care au refuzat să jure loialitate PDL, ca partid principal de guvernământ, ori să-şi depună demisiile. Acest mod a devenit o practică, mai ales la nivelul inspectoratelor judeţene de poliţie şi mai ales de când a fost numit în funcţia de ministru, Constantin Traian Igaş.

Totul pleacă de la şeful inspectoratului judeţean. Dacă acesta a intrat în dizgraţia mediului politic portocaliu (chiar dacă pe plan local această culoare nu este predominantă), automat i se găseşte un înlocuitor, loial şi devotat PDL. In timp ce se organizează procedurile necesare decapitării şefului inspectoratului, conducerea locală a PDL, cu complicitatea conducerii Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) şi a ministrului Administraţiei şi Internelor, îi prezintă preconizatului înlocuitor echipa cu care va lucra. După ce sunt „bătuţi în cuie" (de regulă, în sediile locale ale PDL) noii şefi de structuri, MAI şi/sau I.G.P.R. organizează şi declanşează „jihadul", pentru „exterminarea" celor care refuză să plece.

De regulă, ministrul Igaş trimitea o echipă de 10-15 ofiţeri din Corpul de control al ministrului. De fiecare dată se prezenta unităţii controlate un plan de control tematic (adică pe un anumit domeniu de activitate), dar de fiecare dată se controla totul. Se întocmeau planuri de controale tematice deoarece controalele de fond trebuiau să se planifice la începutul fiecărui an şi să se comunice din timp unităţii controlate. Astfel, sub masca acestor controale tematice, se desfăşurau veritabile controale de fond, chiar dacă n-au fost planificate, n-au fost comunicate şi erau efectuate cu încălcarea flagrantă a ordinului ministrului care reglementează organizarea şi desfăşurarea inspecţiilor şi controalelor în M.A.I. Chiar dacă aceste controale durau, în medie, 3-4 săptămâni, nu se controlau toate structurile ci doar cele ale căror şefi erau vizaţi să fie înlocuiţi. Pentru a conferi o notă de legalitate şi imparţialitate, erau cuprinse în aceste controale, dar cu totul tangenţial, şi câteva dintre structurile ale căror şefi nu trebuiau să fie schimbaţi. De fiecare dată aceştia erau aspru... atenţionaţi. Şi cam atât.

În flagrantă discordanţă cu principiile care stau la baza acestor activităţi, controalele urmăreau, în exclusivitate, constatarea de nereguli care, într-un sistem atât de birocratizat cum este Poliţia Română, este imposibil să nu fie constatate. Dar, aproape în exclusivitate, aceste aşa-zise nereguli nu produceau niciun fel de consecinţe. Nu afectau cu nimic capacitatea operativă a unităţilor şi nici gradul de siguranţă al cetăţenilor. Se verificau hârtii în care se căutau nereguli. Şi, evident, se găseau. Ba că titlul vreunui document era scris cu nerespectarea dimensiunilor literelor prevăzute de procedură, ba că semnătura era în partea stângă şi nu în cea dreaptă, ba că anumite documente erau superficiale, ba că anumite analize erau sumare şi conţineau prea multe cifre, ba că au fost aprobate cu superficialitate anumite documente, ba că în planurile de muncă s-au omis a se trece anumite activităţi, ba că unele răspunsuri către petenţi erau neconvingătoare şi superficiale, etc.

Sunt câteva dintre „neregulile" pe care, de regulă, le constata Corpul de control al ministrului de Interne. Sunt şi unele şablonizate, care se regăseau la mai multe sau chiar la toate unităţile de poliţie controlate, multe dintre acestea datorându-se „managementului defectuos" exercitat la nivelul conducerii I.G.P.R. Dar nimeni de-acolo nu a fost şi nu va fi tras vreodată la răspundere. Unele dintre aceste „nereguli", puse în seama unor şefi din inspectoratele judeţene de poliţie şi aflate în judecarea unor curţi de apel sau a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, erau de-a dreptul halucinante:

- „...a manifestat superficialitate în aprobarea unor analize întocmite...".

- „...a lăudat performanţele poliţiştilor...la şedinţele de bilanţ... dovedind, prin aceasta, lipsă de preocupare pentru îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale lucrătorilor."

- ,,...a aprobat, cu superficialitate, planul de acţiune..."

- „...nu s-a sesizat despre faptul că ofiţerul X face..."

- „...nu a urmărit ca ofiţerul X să execute ordinul trasat de către şeful Y..."

După constatarea acestor „grave carenţe", Corpul de control al ministrului întocmea un raport în care menţiona tot ce-a constatat, accentuând, evident, neregulile constatate la structurile ale căror şefi urmau a fi decapitaţi. Aşa, ca fapt divers, se mai amintea şi de alte structuri, din afara vizorului ministrului Igaş. Ce este foarte grav este faptul că toate aceste nereguli erau transformate de către oamenii ministrului Igaş în tot atâtea „abateri disciplinare", faţă de care se declanşa procedura „cercetării prealabile". După ce primea raportul, Constantin Traian Igaş dispunea (cu mâna şefului Corpului de control, evident) cercetarea  prealabilă a tuturor celor care „nu şi-au îndeplinit sarcinile şi responsabilităţile menţionate în fişa postului" şi, drept urmare, trebuiau să plece. Cercetarea prealabilă se executa de către 1-2 ofiţeri desemnaţi de Igaş, de regulă din structura Corpului de control al ministrului, anume „dresaţi" şi specializaţi în „decapitări".

Analizând situaţia în care se aflau, înainte de declanşarea cercetării prealabile, cei mai mulţi dintre cei „vizaţi" îşi depuneau rapoarte prin care renunţau la funcţiile pe care le ocupau. Astfel cercetarea prealabilă fie nu se mai desfăşura, fie se făcea în mod formal, fără a se mai urma procedura şi fără a se mai propune vreo sancţiune. Dacă avea curaj şi refuza să-şi dea demisia, controlorii tăbărau imediat pe ofiţerul cercetat, cu ameninţarea „Te fac ca la Nufăru". Dacă nu-ţi puteau găsi nereguli consistente în activitatea proprie, se îndreptau spre subordonaţi, în activitatea cărora este imposibil să nu găsească ceva care s-ar putea raporta la actul managerial al cercetatului. La finele cercetării prealabile se întocmea un raport care se prezinta celui care a dispus-o, respectiv ministrului Igaş, care-l înainta, „spre competentă soluţionare", evident, cu dispoziţiile de rigoare, şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române(I.G.P.R) dacă erai şef sau adjunct de şef de inspectorat.

Primind raportul de cercetare prealabilă pe care erau menţionate, cu pixul, indicaţiile „preţioase" ale ministrului Igaş, şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române se conforma acestora şi dispunea constituirea Consiliului Superior de Disciplină la nivelul I.G.P.R. În acest consiliu se numeau oamenii cei mai fideli, cei mai lipsiţi de scrupule, care ar face orice pentru a-şi păstra funcţiile. În aceste condiţii, cercetatul n-avea nicio şansă din start. Toată această aşa-zisă şedinţă a Consiliului de Disciplină, care se desfăşura la sediul I.G.P.R., nu era altceva decât o bătaie de joc, un spectacol ieftin regizat cu mult timp înainte, în care cercetatul se zbătea zadarnic să-şi dovedească nevinovăţia, în timp ce membrii Consiliului te ascultau şi te priveau, de regulă impasibili (deoarece ştiau care trebuia şi care va fi deznodământul) şi rareori cu compasiune.

De regulă, „verdictul" era cel trasat de şeful I.G.P.R., evident respectând întocmai dispoziţiile ministrului Igaş. Erai declarat „vinovat", ţi se propunea o sancţiune, după care erai trimis acasă să-ţi aştepţi „sentinţa". Foarte rare erau situaţiile în care membrii Consiliului de Disciplină propuneau o sancţiune mai uşoară decât cea indicată de şefii lor mai mari. Şi asta nu datorită obiectivitătii şi verticalităţii lor, ci fie datorită evidentei inexistenţe a abaterilor disciplinare, fie datorită modului defectuos şi vădit lipsit de profesionalism în care s-a desfăşurat cercetarea prealabilă şi/sau controlul. Dar, niciodată şi niciun membru al Consiliului Superior de Disciplină de la nivelul I.G.P.R., constituit la indicaţiile ministrului Igaş, nu a avut curajul să declare nevinovăţia vreunui poliţist pe care l-au analizat, deşi cele mai multe au fost astfel de situaţii, confirmate ulterior de instanţele de judecată.

În situaţiile în care propunerile Consiliului de Disciplină nu erau în concordanţă cu voinţa ministrului Igaş, din motivele mai sus menţionate, reintra în acţiune şeful I.G.P.R., care „normaliza" situaţia. Adică dispunea aplicarea sancţiunii cerută de ministrul Igaş, fără a ţine cont de propunerea Consiliului. Şi asta deoarece normativele interne îi permiteau şi aşa voiau muşchii lui. Şi nu dădea nimănui socoteală, chiar dacă legea-l îl obliga să motiveze aplicarea altei sancţiuni decât cea propusă de Consiliu.

Cu maximă operativitate, şeful I.G.P.R. emitea ordinul de sancţionare, care se aducea la cunoştinţa „împricinatului", pe bază de semnătură. Uneori, acesta îl contesta la „organul ierarhic superior", adică la ministrul Igaş. Adică, la cel care a dispus controlul, cercetarea prealabilă şi, cu pixul, judecarea sa în Consiliul de Disciplină. Halucinantă şi incredibilă procedură! Ce credeţi că făcea dom ministru Igaş? Bineînţeles că respingea contestaţia ca „neîntemeiată", fără niciun fel de verificări şi fără să-şi motiveze decizia. Pur şi simplu o respingea.

Următoarea cale de atac era instanţa de contencios administrativ. Dacă te mai ţineau nervii deschideai acţiune în contencios. Se stabilea primul termen după care începeau să curgă amânările, din diverse motive. Sunt poliţişti care se judecă de ani de zile. Unii au câştigat la tribunale şi au pierdut la curţi de apel, alţii au ajuns să câştige chiar şi la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Intrând în această „junglă a contenciosului administrativ", cu siguranţă erai deprimat de inconsecvenţa şi diversitatea soluţiilor date de astfel de instanţe în cazuri similare sau aproape identice. În aceste condiţii ajungeai să-ţi pui următoarea întrebare: „Dacă în ţara asta chiar şi instanţele de judecată au ajuns să fie controlate politic, cui, Doamne, ne mai putem plânge?!".

Pe lângă faptul că te dădeau jos din funcţie fără drept de apel, îţi mai diminuau şi calificativul anual (chiar dacă în toată cariera ta ai fost apreciat numai cu „foarte bine"), terfelindu-ţi, astfel, întreaga carieră pe care ai avut-o în Poliţie. Degeaba contestai calificativul şi te zbăteai să-ţi scoţi în evidenţă realizările că marionetelor ministeriale trimise să soluţioneze contestaţia li se rupea de împricinaţi. Dacă refuzai să-ţi dai demisia şi te hotărai să lupţi pentru drepturile tale, pe lângă controale, cercetări prealabile, judecăţi în consiliile de disciplină, etc, aveau grijă să te terfelească şi prin presa locală sau chiar centrală. Şi o făceau în aşa fel încât să apari în faţa oamenilor de-a dreptul infractor sau duşman de clasă. Atunci puteai observa cum colegii, vecinii, cunoscuţii încep să te ocolească, să se uite altfel la tine, cu suspiciune şi reticenţă. Ba chiar o să auzi tot felul de scenarii, cu tine în prim-plan şi, evident, în rol de personaj negativ. Este posibil să fii suspectat chiar şi de către membrii propriei tale familii care, oricum, suferă alături de tine. Cu siguranţă, vei avea momente în care te vei întreba dacă nu cumva au dreptate, dacă nu cumva eşti cu adevărat „inamicul public numărul 1", iar tu nu eşti conştient de asta! Nicio clipă să nu gândeşti astfel. Marionetele ministeriale recurg la astfel de controale deoarece nu te au cu nimic la mână pentru a te înlătura şi-ţi pun în cârcă tot felul de găinării, pe care le amplifică şi apoi le transformă în „abateri disciplinare".

            Abia atunci, după ce vei fi „decapitat", vei vedea adevărata faţă a colegilor tăi, şi, cu siguranţă, vei fi profund dezamăgit. Dacă nu cu mult timp în urmă, când erai în funcţie, erau în stare să te pupe oriunde, acum nu numai că te ignoră, dar chiar se feresc de tine. De frică, pentru că dacă altceva n-a creat această instituţie, a creat, în mod evident, fricoşi, pupincurişti sau jigodii. Nu beţivi şi nenorociţi, cum spunea inspectorul general Popa. Sigur că toate astea le poţi evita dacă-ţi încovoi puţin coloana şi dacă-ţi vei obişnui limba să facă pendulări verticale în faţa sau în spatele unor lideri PDL. Alegerea este a ta!

            Dacă acesta este purul adevăr, poate fi verificat la inspectoratele de poliţie din judeţele Galaţi, Arad, Neamţ, Dolj, Giurgiu, Bistriţa-Năsăud, Timiş şi altele. Dacă vor fi întrebaţi, oamenii vor vorbi! Şi vă veţi cruci câte veţi mai afla că s-au întâmplat în ultima vreme în Poliţia Română şi în Ministerul Administraţiei şi Internelor, care au parcurs cea mai neagră perioadă a existenţei lor sub ministrul Constantin Traian Igaş, "tânărul şi capabilul jurist" promovat, cu multă speranţă şi cu mare tam-tam, de preşedintele Traian Băsescu şi de PDL.

Senator

Valer Marian

Tabloul absurdului de la Arad descris de un grup de polițiști
Cum se fac promovările în funcţii ale poliţiştilor în "epoca portocalie"

Domnului senator Valer Marian 

   În ultimii doi ani,toate promovările în funcţii de conducere în Poliţia Română s-au realizat şi se realizează, în exclusivitate, având la bază acte de corupţie. În majoritatea cazurilor, în cele din urmă, banul este cel care face legea... Majoritatea funcţiilor de conducere (vorbim de cele de la şef de serviciu în sus) s-au ocupat şi continuă să se ocupe, de cele mai multe ori, pe...bani. Bani care ajung în „visteriile" locale şi centrale ale PDL.

   Dar, pe lângă acest aspect, nimeni nu poate accede în astfel de funcţii dacă nu primeşte ,,undă verde" de la conducerile locale şi/sau centrale ale PDL. Nici măcar funcţia de şef de post de poliţie comunală nu poate fi ocupată fără a avea ,,viză portocalie". Sigur, se mai fac promovări şi pe criterii care au la bază relaţii de prietenie, de rudenie, datorii morale sau chiar materiale, etc. Ştim că vi se pare incredibil, dar vă asigurăm că asta-i cruda realitate. Mai ales de când a venit la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş. De competenţă şi de competitivitate nici nu mai poate fi vorba. Şi asta o ştiu foarte bine toţi poliţiştii şi le este lehamite, scârbă de ceea ce văd...! Că este aşa, vă veţi convinge analizând câteva dintre astfel de aspecte întâlnite la Poliţia Judeţului (IPJ) Arad, pe care vrem să vi le aducem în atenţie în cele ce urmează.

   Numai de când a fost numit Igaş ministru, din cadrul Poliţiei Judeţului Arad au fost promovaţi în funcţii de conducere (în exclusivitate pe astfel de criterii) atât la nivelul IPJ Arad cât şi la niveluri ale unor structuri superioare din minister, nu mai puţin de 30 de ofiţeri, în exclusivitate protejaţi ai puterii portocalii. Iată câteva exemple:

Tanco Alexandru, fost şef al Poliţiei Judeţene (IPJ) Arad, promovat adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române (I.G.P.R). Această funcţie este prevăzută cu grad de chestor. Este sprijinit de secretarul general al PDL, Ion Olteanu, care l-a ajutat să ajungă şi în funcţia de inspector şef, atât la Arad cât şi la Bistriţa. Şi tot PDL l-a ajutat să-şi transfere soţia de la M.Ap.N. la poliţie, sfidând toate prevederile legale în domeniu.

Jurcă Adrian, fost lucrător de judiciar la Poliţia municipiului Arad, promovat adjunct al şefului Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (D.G.I.P.I.) din M.A.I., cu sprijinul PDL-ului local şi al prietenului său Igaş. Această funcţie este prevăzută cu grad de chestor. Este absolvent al Facultăţii de educaţie fizică şi sport din Arad şi fără nicio experienţă managerială.

Hălmăgean Pavel, fost subofiţer (ajutor şef de post la Postul de poliţie Târnova, judeţul Arad )şi făcut ofiţer "la apelul bocancilor", promovat de Igaş într-o funcţie de şef de direcţie (Filaj) din cadrul D.G.I.P.I., funcţie prevăzută cu grad de chestor. Este sprijinit şi de Ioan Dascălu-secretar de stat-în baza relaţiilor de prietenie şi nu numai. Prima şi singura impresie pe care ţi-o lasă acest individ, dacă stai un minut de vorbă cu el, este aceea de...dobitoc. Ca să nu mai vorbim de moralitate. După mai multe escapade amoroase cu diverse "exemplare" din poliţia arădeană, şi-a abandonat soţia şi copilul şi s-a cuplat cu o fostă subordonată, pe care acum a dus-o cu el la Bucureşti.

Moldovan Ştefan, promovat într-o  funcţie  de  şef de  direcţie  în cadrul D.G.I.P.I (Tehnică - interceptări telefonice şi ambientale). Această funcţie este prevăzută cu grad de chestor. Provine din rândul subofițerilor de miliţie. Este sprijinit de Ioan Dascălu-secretar de stat- în baza relaţiilor de prietenie, de pe vremea când Dascălu era şef la Arad.

Parască Teofil, promovat adjunct al şefului Poliţiei din Satu Mare, apoi, pentru scurt timp, într-o funcţie de conducere din D.G I P.I., iar acum, recent, şef al Poliţiei Judeţului Giurgiu. Este sprijinit de Ioan Dascălu-secretar de stat, în baza relaţiilor de prietenie (au fost împreună în Kosovo);

Bătrân Nicolae, promovat în funcţia de şef al Poliţiei Judeţene (IPJ) Arad, cu totalul sprijin al PDL Arad. Este şeful-marionetă de care are nevoie PDL-ul şi Traian Igaş. Cât despre caracter, întrebaţi-i pe poliţiştii arădeni.

Hadjia Ioan, promovat în funcţia de adjunct al şefului I.P.J.Arad. Fiind încadrat direct din viaţa civilă, în anul 1995, împreună cu Dascălu, este sprijinit de acesta, drept recompensă pentru "serviciile" pe care Hadjia i le-a făcut pe vremea când Dascălu era inspector şef la I.P.J.Arad, iar el ofiţer în cadrul structurii de control a inspectorului şef. Şi ştiu poliţiştii arădeni despre ce servicii este vorba. Dacă Dascălu dicta "decapitarea vreunui şef", care nu era în graţiile pedeleului, Hadjia era "călăul". În ultimii ani, Hadjia, împreună cu concubina lui, îşi făcea câte o parte din concediul de odihnă la Londra, fiind cazat de Dascălu care era detaşat acolo ca ofiţer de legătură.

Bîlc Romulus, promovat în funcţia de şef serviciu la I.P.J.Arad. Sprijinit de Dascălu, drept recompensă pentru aceleaşi "servicii" pe care i le-a făcut, în echipă cu Hadjia. "Gurile rele" spun că, pe vremea când lucra la Serviciul de poliţie transporturi Arad, aflându-se într-o vădită stare de ebrietate, Bîlc şi-ar fi reclamat furtul propriului autoturism, la scurt timp după producerea unui accident rutier, soldat cu moartea sau rănirea gravă a unei persoane. Poliţiştii de la Poliţia Rutieră i-au găsit autoturismul abandonat între blocurile unui cartier din Arad şi au constatat că acest mijloc de transport a fost cel care a provocat accidentul. Dosarul s-a îngropat sau se va îngropa cu... A.N. Doar Bîlc, unii dintre poliţiştii arădeni şi...Dumnezeu ştiu care-i adevărul.

Budihală Alin, promovat şef de secţie la Arad, dintr-o funcţie de execuţie la Poliţia Rutieră. N-are nicio experienţă managerială. Dar îl are pe Dascălu, care-i este...naş.

Suciu Dan, promovat de Igaş în funcţia de şef al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Arad. A fost agent la Poliţia de Frontieră Arad, avansat ofiţer nu se ştie pe ce merite şi mutat la acest serviciu fără a avea nicio pregătire ori specializare. În perioada în care a lucrat la Poliţia de Frontieră a acumulat o avere fabuloasă, în discrepanţă flagrantă cu venitul familial (legal, evident). Este prietenul lui Igaş încă de pe vremea când acesta îşi făcea veacul prin punctele de frontieră. De fapt, cu una sau două excepţii, aproape toţi lucrătorii SIPI Arad (şi sunt peste 25) provin de la Poliţia de Frontieră. De când a fost numit Igaş ministru au fost înlăturaţi toţi profesioniştii, rând pe rând şi şi-a adus oamenii lui, care, nu cu mult timp în urmă, îi protejau actele de contrabandă şi schimbul ilegal de valută în vămile arădene.

Maftei, fost ofiţer în cadrul Biroului protecţie cadre din S.I.P.I. Arad, promovat într-o funcţie de conducere din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. Fost ofiţer de grăniceri apoi de poliţie de frontieră şi după aceea la SIPI Arad, unde răspundea de "integritatea morală" a cadrelor Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Arad. A fost dat afară pentru acte de corupţie, dar reîncadrat de Igaş. Mai mult, a fost avansat în gradul de comisar şef şi promovat în funcţie la Bucureşti, unde conduce un compartiment de „poliţişti sub acoperire". Poliţiştii de frontieră îşi mai amintesc de listele cu poliţiştii-donatori de valută pe care acest individ le întocmea pentru fiecare punct de trecere a frontierei. Diferenţiat, în funcţie de calitatea...,,vadului".

   Şi această înşiruire poate continua cu cel puţin încă alţi 20 ofiţeri promovaţi în funcţii de conducere, în exclusivitate pe astfel de criterii şi asta numai de când a ajuns Igaş ministru. Cu excepţia lui Tanco şi Bătrîn toţi ceilalţi au fost promovaţi în anul 2011 !?. Niciodată în poliţia arădeană n-au fost atâtea promovări în mai puţin de un an de zile.

   Este deosebit de relevant faptul că toate aceste aproximativ 30 de promovări din cadrul I.P.J. Arad s-au făcut, în exclusivitate, pe bază de...examen. Niciunul nu a avut vreun contracandidat ca să se organizeze concurs. Chiar dacă Statutul poliţistului, Ghidul carierei şi...normalitatea invocă, în primul rând, concursul. În Poliţia Română, dar mai ales în Poliţia Judeţeană Arad, noţiunea de "concurs" nu mai există de când a devenit Igaş ministru deşi, pentru ocuparea oricărei funcţii de conducere vacantă, se organizează concurs, se stabilesc tematici şi se indică bibliografii, se dau termene de înscriere, se stabilesc comisiile, etc. Aşa, de ochii lumii, deoarece toată lumea ştie că s-a scos cutare post la concurs şi toată această lume este conştientă că nu va fi niciun concurs deoarece toţi ştiu cine va ocupa postul respectiv.

   Acum, mai mult ca oricând, pentru a se certifica cu anticipaţie ocuparea vreunei funcţii de către o anumită persoană şi de a-i pune cu botul pe labe pe eventualii contracandidaţi, înainte de a se scoate postul la concurs, prin dispoziţie scrisă a conducătorului unităţii, ofiţerul indicat ori validat de către PDL se desemnează ori se împuterniceşte să îndeplinească prerogativele funcţiei respective. În felul acesta se indică/arată, în mod direct şi fără pic de jenă, cine este preferatul şi cine va ocupa acea funcţie. Asta pentru a tăia din start elanul eventualilor doritori...! Niciodată în Poliţia Română nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Au mai fost concursuri „trântite", s-a mai bârfit despre faptul că x sau y ar fi preferatul şi că este sprijinit de la "centru", s-a mai comentat în urma unor concursuri că ar fi fost mai mult sau mai puţin corecte... Dar ca acum, când dinainte ţi se spune şi ţi se arată-n faţă cine va fi câştigătorul (prin împuternicirea lui pe funcţia respectivă înainte de concurs), n-a mai fost niciodată.

   După o anumită perioadă de desemnare sau împuternicire, apreciată drept suficientă pentru a ajunge la urechile tuturor posibililor contracandidaţi ai celui "ales", postul se scoate la concurs. Evident, nimeni nu mai are curajul să concureze cu cel preferat, astfel că, din lipsă de contracandidaţi, nu se mai organizează concurs ci...examen. Şi chiar dacă s-ar organiza concurs cel fără „vocaţie" n-ar avea nicio şansă deoarece singura probă este interviul, „structurat pe probleme profesionale". Dar care nu poate fi contestat...!!! Uneori, în situaţii de... "forţă majoră", concomitent cu scoaterea la concurs se face şi...împuternicirea. Fără nicio jenă de nimeni. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în cazul lui Budihală Alin, promovat în funcţia de şef de secţie. Chiar dacă acel post a putut foarte bine să stea vacant aproape un an de zile, fără să se întâmple nimic, nu a mai putut să stea două săptămâni până la concurs!? Împuternicirea acestui ofiţer în aceeaşi zi cu scoaterea postului respectiv la concurs este unul dintre cele mai elocvente exemple de mârşăvie şi de ingerinţă a factorului politic în managementul resurselor umane din Poliţia Română.

   Dacă până nu cu mult timp în urmă înscrierea unui singur candidat la astfel de concursuri era o excepţie şi motiv de îngrijorare a conducerii unităţii vizavi de calitatea „rezervei de personal", acum, sub oblăduirea ministrului Igaş, este o stare de normalitate. Asta înseamnă că atunci când era excepţie se mai credea în corectitudinea acestor concursuri şi în promovarea pe criteriul competenţei. Acum, dacă-ţi exprimi credinţa ori încerci să susţii şi să promovezi aceste valori, prin încercarea de a convinge pe cineva să participe la astfel de concursuri, chiar dacă n-are niciun sprijin politic, eşti luat drept nebun.

   Ca să nu mai vorbim de avansările în gradele profesionale! Ceea ce s-a petrecut la Arad cu ocazia Zilei Naţionale din 2011, este de-a dreptul strigător la cer. Statutul Poliţistului prevede că avansările în grad se fac o singură dată pe an, de Ziua Poliţiei. Acestea se fac, de regulă, la îndeplinirea stagiului minim în grad, adică avansare la termen. Pentru rezultate excepţionale în muncă poliţiştii pot fi avansaţi  în gradul următor înaintea îndeplinirii acestui stagiu, avansare înainte de termen, însă nu înainte de a îndeplini cel puţin jumătate din acest stagiu, aşa cum prevede ordinul ministrului în domeniu. Cu totul excepţional şi pentru adevărate acte de eroism, poliţiştii pot fi avansaţi în gradul următor, înaintea îndeplinirii a jumătate din stagiul minim, în baza unei derogări dată de către ministru. Aceasta, în limbajul poliţienesc şi nu numai, se numeşte avansare la excepţional.

   Prevalându-se de acest text de lege şi călcând în picioare orice regulă a bunului simţ, de Ziua Naţională a României, 1 Decembrie 2011, ministrul Igaş a avansat în gradul următor, nu mai puţin de 13 poliţişti (2 la excepţional şi 11 înainte de termen) din Poliţia Judeţului Arad, în timp ce la alte inspectorate au fost avansaţi în medie 2-3 poliţişti sau chiar niciunul. Şi asta în condiţiile în care în judeţul Arad nu s-a întâmplat nimic de natură a se evidenţia vreun poliţist. Nimeni nu a ieşit din sfera normalităţii şi nimeni din Poliţia  Judeţeană Arădeană nu s-a remarcat cu activităţi excepţionale ori cu acte de eroism, dimpotrivă...Cum se face că în 2010, de Ziua Naţională, de la Arad nu a fost nimeni avansat şi, după numai un an de zile, răsar nu mai puţin de 13 merituoşi?! Dar este foarte important de ştiut că propuneri de înaintări în grad s-au făcut pentru aproximativ 25 de poliţişti arădeni. Probabil cineva, cu picioarele mai aproape de pământ, l-a tras de mânecă pe Igaş şi i-a spus că 25 de „excepţionali arădeni" e totuşi prea mult...aşa că a mai tăiat...de-au mai rămas 13.

   Staţi să vedeţi c-au fost vreo 2-3 pe care era cât pe ce să-i facă Igaş...chestori. De exemplu Tanco, adjunctul şefului I.G.P.R., (numai că a fost ,,faultat" de dispariţia tonelor de combustibil de la I.P.J. Arad), Bătrîn, actualul şef al I.P.J. Arad (neavansat probabil atât datorită dispariţiei combustibilului, deoarece documentele încheiate cu custodele erau semnate de el, cât şi datorită vechimii reduse în funcţia actuală, ori, de ce nu, datorită faptului că D.G.A. este din ce în ce mai interesat de persoana sa) sau Hălmăgean din cadrul D.G.I.P.I (neavansat nici el probabil datorită faptului că, văzându-i locomoţia bipedă, inteligenţa „sclipitoare" şi „uimitoarele" aptitudini manageriale, cei de la capitală s-au cam prins de faptul că arborele lui genealogic nu prea are...crengi). Dar toţi trei au dat şi au „luat" examenul de chestor. De urmărit ce se-ntâmplă cu ei în 25 martie 2012, de Ziua Poliţiei!?. De reţinut că toţi aceşti 13 poliţişti din Arad care au fost avansaţi înainte de termen n-au făcut niciodată-n  viaţa lor ceva care să-i ridice deasupra celorlalţi poliţişti arădeni şi au fost avansaţi doar pentru că sunt foarte apropiaţi lui Igaş ori Dascălu şi total aserviţi PDL.

   Aşa au ajuns să fie avansaţi: 1. Şimon, adjunctul şefului Inspectoratului Arad, un apropiat al lui Igaş şi a întregii conduceri locale a PDL; 2. Goilean, şef al Serviciului rutier de câteva luni, avansat la "excepţional", cu derogare de la îndeplinirea a jumătate din stagiul minim, fiind prietenul lui Igaş şi apropiat al liderilor locali ai PDL, 3. Paşca, ofiţer la Serviciul arme, avansat la "excepţional" cu derogare de la îndeplinirea a jumătate din stagiul minim, numai pentru faptul că fiica sa este unul dintre consilierii lui Igaş; 4. Budihală, şef al unei secţii de poliţie din Arad, finul lui Dascălu; 5. Munteanu, şeful Poliţiei Pecica, localitatea unde-şi are domiciliul Igaş; 6. Dreghici, împuternicit la conducerea unui birou din cadrul S.I.P.I. Arad, apropiat al lui Dascălu şi ai şefilor locali ai PDL; 7. Şerpescu, un agent de la Lipova, căruia Igaş i-a promis că-l va avansa, cu ocazia întâlnirii pe care au avut-o (însoţit de şeful IGPR) la Bata judeţul Arad, cu primarii şi poliţiştii din localităţile aflate în colegiul său senatorial, în toamna anului trecut; 8. Mihale şi 9. Budea, doi ofiţeri de judiciar, probabil cei mai aproape de merituozitatea avansării, cu menţiunea că primul este consătean cu... Igaş; 10. Vîrcuş, împuternicit la conducerea Biroului protecţie cadre din SIPI Arad, transferat de Igaş, cu puţin timp în urmă, de la poliţia de frontieră. Este un foarte bun prieten al lui Igaş, încă de pe vremea când lucra la poliţia de frontieră, iar Igaş inspira aerul unguresc prin vămile de Vest. Dacă vă mai aduceţi aminte, este unul dintre poliţiştii de frontieră cărora DNA-ul sau DGA-ul le-au găsit valuta, luată drept mită, ascunsă în cuşca unui câine, în punctul de frontieră. Atunci a fost dat afară din poliţie, dar, ulterior reîncadrat. Deşi se afla în perioada de tutelă (în care timp de 6 luni cel tutelat este interzis a fi mutat), Vîrcuş a fost promovat de Igaş în funcţia de şef al poliţiei Vinga. Recent, un control la Poliţia Vinga a scos în evidenţă peste 20 şi foarte grave nereguli în actul lui managerial. Pentru astfel de fapte orice alt poliţist "de rând" ar fi fost dat afară din poliţie. În schimb, el a fost promovat în funcţia de la nivel judeţean care implică cel mai înalt grad de moralitate, atitudine şi profesionalism: protecţia cadrelor.  Vă vine să credeţi aşa ceva?; 11. Ardelean, agentul de poliţie rutieră de la Poliţia Pecica, oraşul lui Igaş, avansat de acesta la "excepţional" încă din data de 14.11.2011. Pe lângă faptul că este antemergătorul lui Igaş ori de câte ori acesta se află în judeţul Arad, este unul dintre cei mai buni şi vechi prieteni ai săi. De remarcat este faptul că acest agent este unul dintre cei mai corupţi poliţişti arădeni. Pe lângă faptul că a căzut de 4-5 ori testul de integritate, are pe rol cam tot atâtea dosare penale, pentru luare de mită. A scăpat nearestat şi fără a fi dat afară din poliţie datorită lui Igaş, Cionca şi alţi lideri PDL. Iar acum este "avansat la excepţional".

   La o săptămână de la Ziua Naţională, mai apar doi "excepţionali": Zau, şeful poliţiei de la Siria şi Cuciulă, şeful de la Sîntana. Şi asta datorită intervenţiei primarilor pedelişti din aceste localităţi la ministrul Igaş. Este de-a dreptul incredibil ! Igaş poate dispune avansarea, de Ziua Naţională a României, oricând şi când "vrea muşchii lui". Pentru el 1 Decembrie poate fi oricând!? Mai mult, din ordinul său şi sfidând orice normă legală în materie, Igaş i-a acordat un spor salarial lunar de 50% unui agent de la Poliţia Pecica. Nu că agentul n-ar fi meritat aceşti bani (este unul dintre poliţiştii cu adevărat profesionişti şi cu un comportament exemplar), însă nu există prevederi legale care să reglementeze acest aspect şi, drept urmare, este un abuz grosolan din partea ministrului. Ca să nu mai vorbim de faptul că mai există astfel de poliţişti merituoşi şi la alte structuri decât Poliţia Pecica, unde locuieşte Igaş.

   Iată cum se fac avansările în poliţie, iată pe cine a avansat ministrul Igaş şi care au fost adevăratele motive care au stat la baza recompensării prin înaintarea în gradul următor a acestor poliţişti. Pe cei care muncesc cu adevărat şi care fac cinste acestei instituţii, dar care stau departe de mocirla portocalie, nu-i bagă nimeni în seamă.

   Oameni buni, dragi poliţişti din celelalte unităţi de poliţie din ţară, vă rugăm să înţelegeţi că majoritatea poliţiştilor arădeni sunt oameni cinstiţi şi corecţi. Ei n-au nici-o vină şi nu-i băgaţi în aceeaşi oală cu cei mai sus menţionaţi. Au ajuns să le fie ruşine să spună că fac parte din poliţia arădeană, tocmai datorită acestor pupincurişti care nu-şi urmăresc decât propriul interes. Au ajuns nu numai să le fie ruşine dar chiar sa se simtă umiliţi de faptul că sunt conduşi de acest aşa-zis ministru căruia, nu cu mulţi ani în urmă, îi dădeau şuturi în fund prin punctele de frontieră şi prin parcările hotelurilor din Arad.

   Nu, arădenii sunt cei mai deştepţi poliţişti din ţară. Dar, n-au nicio vină că Igaş a transformat judeţul Arad într-o „pepinieră portocalie", de unde-şi recrutează şefii pentru structurile "cheie" ale ministerului, după bunul său plac şi sfidând normele legale şi bunul simţ. Ştim că astfel de nevertebrate se mai găsesc în poliţia arădeană şi cu siguranţă Igaş îşi va mai recruta câteva exemplare în vederea promovării. Dar nu-i arătaţi cu degetul şi pe ceilalţi, că n-au nicio legătură şi condamnă aceste practici care au distrus tot ce-a fost mai bun în Poliţia Română.

                           Un grup de poliţişti din judeţul Arad

 

Premierul, propagandist pentru televiziunea lui Zoltan Teszari
Ungureanu a devoalat arondarea la PDL a noului post tv Digi 24

Cea mai nouă televiziune de ştiri s-a lansat beneficiind de ajutorul prim-ministrului Mihai Răzvan Ungureanu. Premierul a deschis festivitatea transformându-se în principalul agent de propagandă al postului tv deţinut de afaceristul bihorean Zoltan Teszari.

"Sper ca Digi 24 să fie o televiziune la nivelul aşteptărilor noastre", a gafat alla grande prim-ministrul în discursul său, devoalând astfel care va fi afilierea politică a televiziunii Digi 24 News.

Trebuie să precizăm că, deşi la lansarea televiziunii lui Teszari au fost prezenţi mai mulţi politicieni (Mircea Geoană, Vasile Blaga, Relu Fenechiu, Mircea Diaconu), Ungureanu a fost singurul politician invitat să ţină un speech.

Reamintim că Digi 24 News este deţinută de Zoltan Teszari, un controversat om de afaceri din Oradea, proprietarul operatorului de cablu RCS& RDS. Teszari a mai lansat şi la sfârşitul anului 2010 o televiziune, 10 TV, condusă de Radu Moraru, unul dintre ziariştii de curte ai regimului Băsescu. Între timp, 10 TV a tras obloanele, postul dispărând la fel de rapid cum a şi apărut. Şi la 10 TV se anunţau investiţii fabuloase tot la fel cum se trâmbiţează non-stop la televiziunea de ştiri lansată joi seară.

Aşa cum se prefigurează lucrurile în acest moment, pe piaţa media invadată în numai două luni de trei televiziuni de ştiri (GiGa TV - televiziunea primarului pedelist Gh. Ştefan, TVH 2.0 - televiziunea lui Aurelian Bondrea, patronul fabricii de diplome Spiru Haret) şi având în vedere că ne aflăm în anul celei mai încleştate bătălii electorale, e de aşteptat ca şi Digi 24 News - anunţată deja ca făcând parte din tabăra puterii - să fie folosită pe post de gură de tun îndreptată împotriva adversarilor regimului Băsescu.

Bine ai venit, Zoltan Teszari, în clubul mogulilor de bine ai preşedintelui Traian Băsescu!

Cotidianul.ro

Comentarii:

Ungureanu? Relatii cu omv, rds, implicat in cedarea averii Godju, mama este unguroaica. In afara de Antene, mai este vreo televiziune care nu apartine puterii?

Textul integral al Legii Lustratiei: vezi toate categoriile de persoane afectate de lege

HotNews.ro
Joi, 1 martie 2012
 documente
(01 Mar 2012) DOC, 76KB
Textul final al Legii Lustratiei prevede ca opt mari categorii de persoane legate de fostul regim comunist vor avea timp de 5 ani dreptul de a fi numite in demnitati si functii publice la nivel guvernamental, al unor companii de stat, in conducerea BNR si nici in anumite institutii ale UE. Printre persoanele lustrabile se numara si fostii conducatori ai Uniunii Tineretului Muncitoresc, dar nu si conducatorii Uniunii Tineretului Comunist.
Vezi mai jos cui i s-ar aplica Legea Lustratiei daca va fi promulgata
a) persoana care a ocupat funcţii politice de conducere retribuite de Partidul Comunist Român, denumit în continuare PCR, în aparatul central, regional, raional sau judeţean, după caz, al Partidului Muncitoresc Român, denumit în continuare PMR, al PCR, al Uniunii Tineretului Muncitoresc, denumită în continuare UTM, membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului Central al PCR. Comitetul Central al PCR conducea întreaga activitate a Partidului Comunist Român în intervalul dintre congrese, conducea şi îndruma în mod nemijlocit activitatea organelor de stat, în domeniul apărării naţionale, a ordinii publice şi a securităţii de stat (conform Statutului PCR). Persoana care a îndeplinit aceste funcţii a făcut parte din conducerea la cel mai înalt nivel a regimului declarat a fi fost ilegitim şi criminal, coordonând activitatea poliţiei politice din România (Securitatea) şi încălcând, în mod repetat, art. 27 – 34 din Constituţia Republicii Socialiste România adoptată în 1965, aflată în vigoare până în 1990  (privind dreptul de asociere, libertatea presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a demonstraţiilor, precum şi libertatea cultelor religioase, inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, secretul corespondenţei şi a convorbirilor telefonice, dreptul de petiţionare şi dreptul de proprietate, precum şi art. 2 (privind egalitatea de tratament fără deosebire de religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări), art. 3 (privind dreptul la viaţă, la libertate şi securitatea persoanei sale), art. 5 (privind tortura şi pedepsele sau tratamentele crude, inumane sau degradante), art. 7 (privind egalitatea în faţa legii), art. 10 (privind dreptul la un proces echitabil), art. 12 (privind imixtiunile arbitrare în viaţa personală şi secretul corespondenţei), art. 13 (privind libera circulaţie a persoanelor şi dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa şi de a reveni în ţara sa), art. 17 (privind dreptul de proprietate. „Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietate sa.”), art. 18 (privind libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei), art. 19 (privind dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării), art. 20 (privind libertatea de întrunire şi de asociere) şi art. 25 (privind dreptul la un trai decent) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

b) persoana care a deţinut calitatea de membru al  Consiliului de Stat sau  al  Consiliului de Miniştri, precum şi cei care au avut calitatea de ministru secretar de stat, prim - adjunct şi adjunct al miniştrilor şi al secretarilor de stat, prim-adjunct şi adjunct al miniştrilor şi al secretarilor de stat. Persoana care a deţinut una din funcţiile prevăzute în acest paragraf s-a aflat într-una din cele mai înalte poziţii din executivul comunist, coordonând poliţia politică şi încălcând, în conformitate cu atribuţiile de serviciu ale acesteia, articolele identificate în paragraful precedent (cel referitor la înalţii demnitari comunişti ce făceau parte din legislativ) din Constituţia Republicii Socialiste România din 1965 şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

c) persoana care a deţinut funcţia de prim-secretar, secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedinte, prim - vicepreşedinte şi vicepreşedinte al consiliilor populare judeţene, precum şi persoanele care au deţinut calitatea de membru al Comisiei Centrale de Revizie sau al Colegiului Central de partid al Comitetului Central al PCR. Persoana care a deţinut o astfel de funcţie coordona nemijlocit activitatea Securităţii, aproba ieşirea din ţară în excursii organizate a cetăţenilor care aveau studii superioare, precum şi încadrarea în muncă a cetăţenilor care aveau studii superioare în oraşe considerate închise, după efectuarea stagiaturii în localităţi în care erau încadraţi prin repartiţie guvernamentală, încălcând   art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Persoana care a deţinut o astfel de funcţie coordona activitatea de propagandă şi cenzură încălcând art. 18 şi 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 28, 29, 30 şi 31 din Constituţia Republicii Socialiste România adoptată în 1965;

d) persoana care a exercitat funcţia de activist remunerat de partid în cadrul aparatului de propagandă al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste  la nivel central, regional, raional sau judeţean, după caz, precum şi directorii de editură, redactorii–şefi, redactorii–şefi adjuncţi şi secretarii generali de redacţie ai instituţiilor de presă ale PMR, PCR şi UTM din România la nivel naţional, regional, raional sau judeţean, după caz. Persoana care a exercitat una din funcţiile prevăzute la art. 1 lit. d) a avut responsabilităţi nemijlocite de propagandă comunistă şi cenzură încălcând prin atribuţiile sale de serviciu, art. 28, 29 şi 30 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1965, precum şi art. 18 şi 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

e) persoana care a ocupat o funcţie de conducere în învăţământul de partid, organizat şi finanţat de PCR, PMR şi UTM. Persoana care a exercitat una dintre funcţiile prevăzute la art. 1 lit. e) a avut responsabilităţi nemijlocite de propagandă comunistă şi cenzură încălcând prin atribuţiile sale de serviciu, art. 28 - 30 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1965, precum şi art. 18 şi 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

f) persoana care a făcut parte din structurile organelor de Securitate şi a colaborat cu Securitatea, ca poliţie politică, constatată ca atare de către organele în drept, potrivit legii. Persoana care a făcut parte din structurile organelor de Securitate şi a colaborat cu Securitatea a încălcat, unul dintre art. 27 – 34 din Constituţia Republicii Socialiste România adoptată în 1965, sau unul dintre art. 2, 3, 5 ,7, 12, 13, 17 ,18, 19 şi 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

g) persoana care a exercitat funcţia de preşedinte sau preşedinte al unei secţii a Tribunalului Suprem, de procuror, procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unităţilor de procuratură, precum şi persoana care a îndeplinit funcţia de secretar de partid în oricare dintre instanţele judecătoreşti;

h) persoana care a ocupat funcţia de comandant, inspector şef sau inspector şef adjunct, la  nivel central sau judeţean, după caz, în cadrul inspectoratelor de  miliţie, comandanţii, adjuncţii şi ofiţerii anchetatori din centrele de detenţie politică şi  lagărele de muncă  forţată, secretarii de partid, precum şi ofiţerii politici din cadrul acestor instituţii. Persoana care a activat în cadrul direcţiilor politice şi de învăţământ ideologic din cadrul Ministerului de Interne şi din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Miliţia a avut atribuţii de poliţie politică, preluând, în zona rurală, mai ales, atribuţii ale Securităţii.

Vezi mai jos care sint functiile in care nu pot avea acces timp de 5 ani cei lustrati:

a) secretar general, secretar general adjunct, şef de departament sau director general ori director în serviciile Senatului ori ale Camerei Deputaţilor;

b) membru al Guvernului, consilier de stat, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, secretar general, secretar general adjunct în cadrul ministerelor sau autorităţilor administrative autonome, membru al Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

c)  consilier de conturi al Curţii de Conturi sau judecător al Curţii Constituţionale;

d) preşedinte sau preşedinte de secţie al Consiliului Legislativ;

e) Avocat al Poporului sau adjunct al acestuia;

f) membru în Consiliul de administraţie sau în conducerea executivă a Băncii Naţionale a României sau a altor bănci de stat;

g) membru în adunarea generală a acţionarilor sau în consiliul de administraţie al regiilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital de stat, ca reprezentant al intereselor statului român;

h)  preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurori generali,  prim – adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori generali adjuncţi, procuror şef şi procuror şef adjunct ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prim – procurori;

i) persoanele asimilate personalului corpului diplomatic şi consular, cu funcţii de conducere în cadrul acestuia;

j) inspector general al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, prim - adjunct al acestuia, comandant, şef al statului major şi adjunct al acestuia, ai unităţilor Jandarmeriei Române, inspectori şefi şi inspectori şefi adjuncţi la nivel central şi local;

k) şef al Statului Major General al Armatei, adjunct şi şef de direcţie în cadrul Statului Major General;

l) director şi director adjunct în Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe;

m) şefii agenţiilor sau instituţiilor de stat la nivel naţional;

n) angajat sau colaborator în cadrul institutelor finanţate de stat pentru studierea istoriei, cercetarea totalitarismului şi a crimelor comunismului, precum şi a Revoluţiei din decembrie 1989; 

o) membru în conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate;

p) membru al Comisiei Europene, membru al Curţii de Conturi Europene, membru al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, membru al Tribunalului şi tribunalelor specializate ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, membru al Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Octav Bjoza, fost deţinut politic, preşedintele AFDPR:
Slugoii partidului comunist vor acum o pâine şi mai albă ca înainte! (I)

Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, a trecut prin cele mai cumplite chinuri în anii petrecuţi în temniţele comuniste din România. Făcuse parte dintr-un grup de studenţi, care, în 1958, punea la cale susţinerea mişcărilor studenţeşti anticomuniste de la Budapesta. Toţi cei din grup au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Bjoza a primit 15 ani - din care a executat patru - pentru „uneltire contra orânduirii sociale". Octav Bjoza consideră că umilinţele la care au fost supuşi deţinuţii politici continuă şi astăzi.

Ce-a mai rămas din deconspirarea poliţiei politice, din condamnarea comunismului şi din legea lustraţiei?

Păi ce-au făcut cu legea Ticu? Ce s-a'ntâmplat cu deconspirarea foştilor ofiţeri de securitate care au făcut poliţie politică? Dom'le, atât au amendat-o şi au frecat-o încât Ticu Dumitrescu nu şi-a mai recunoscut legea! Dar a fost totuşi votată şi am zis că decât nimic, e bine şi-aşa! Şi când a ajuns să deranjeze la vârf, s-a pus chiar problema desfiinţării CNSAS. Este o mare grosolănie faptul că în instituţii precum IICCMER - Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc - noi n-avem reprezentanţi. A fost Ticu Dumitrescu, iar după ce a murit s-a blocat postul. De ce? Acolo se munceşte pe bani! Aici la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici , benevol! Noi nu suntem plătiţi, statul nu ne ajută cu nimic, plănuind ieşirea noastră din „sistem" pe cale naturală. Probabil la asta se gândesc... Alte asociaţii de luptători şi revoluţionari primesc şi au primit miliarde anual, miliarde!

Iată că Legea 221/2009 şi ea a fost declarată neconstituţională, lege prin care noi ceream daune morale. Deci noi n-avem voie să cerem nimic! Ne-au luat totul, şi pentru totdeauna, şi ne oferă decretul-lege 118, nişte reparaţii minime, de ordin social, cu caracter viager. Nu se pune problema înţeleptului: ce lăsăm noi, o casă sau datorii ? Noi lăsăm în urma noastră, copiilor şi nepoţilor noştri, doar lacrimile şi durerea din anii de aşteptare, din zilele şi nopţile în care se întrebau: „Oare se mai întoarce tăticu' acasă?".

România a fost unul dintre puţinele state care au avut separat închisori pentru femei, la Mislea şi la Miercurea Ciuc, închisoare pentru elevi la Târgşor... Am găsit documentele unor copii de 9 şi 12 anişori, anchetaţi de Securitate. Incredibil! Însuşi Soljeniţîn vorbea despre ororile de acolo şi de la Piteşti - unde a fost închisă floarea studenţimii române - fără precedent în fostele state comuniste. Nici în China, nici în Coreea nu s-a întâmplat aşa ceva! La noi, da! Am găsit vreun criminal, vreun torţionar, a păţit vreunul ceva? Noi i-am iertat după ce am ieşit din închisoare, că aşa am fost educaţi, creştineşte. Dar nu ne gândeam ca şi legile ţării, în loc să-i condamne, să fie făcute în apărarea lor!

Tot vorbeaţi de lagăre, de ruşi de chinezi... E adevărat că se amplasează o statuie comunistă la Bistriţa?

Domnule, n-am crezut! Mă sună un coleg de-al meu din Bistriţa că se va dezveli în centrul oraşului un bust al Deng Xiaoping. Dom'le, zic, nu se poate, ăla care a ordonat în vara lui '89 să se tragă în studenţii chinezi ce protestau în Piaţa Tiananmen. A fost baie de sânge, au trecut şi cu tancurile peste ei! De fapt, şi la noi s-a trecut, dar a fost arătat vreunul care a făcut aşa ceva? Ştiţi vreunul?...

Dar cum s-a ajuns la o asemenea aberaţie?

Există acolo o societate, o asociaţie, ceva de prietenie... româno- chineză. Şi ăştia au zis: „Dom'le, poate vin chinezii cu bustul gata făcut de la ei! Noi să pregătim doar soclul!". Consiliul Local a aprobat cu unanimitate de voturi. Am vorbit cu consilieri, cu primarul, cu prefectul, nu-mi venea să cred că-i adevărat, că-i posibil aşa ceva. Zic, măi, fraţilor, noi trebuie să avem relaţii bune cu aceste mari imperii - China, Rusia... -, dar China de-a lungul secolelor a avut mari filosofi, oameni de cultură, poeţi, savanţi, pictori... N-aţi găsit unul, măi, frate, din ăia?

După două decenii avem şi-o lustraţie, dar „cu dedicaţie"...

Ce să mai lustrezi astăzi, domnule? Legea asta avea efect acum douăzeci de ani. Dar erau parlamentarii - iertaţi-mi expresia! - atât de tâmpiţi să-şi taie craca de sub picioare? Să voteze o lege care-i ţinea departe pe ei? Păi trei sferturi din Parlamentul României trebuia lustrat atunci! Şi te mai şi mint cu o dezinvoltură...

Ţin minte versurile: „Uteciştii de azi, comuniştii de mâine...". Pepiniera partidului a făcut ce-a făcut şi s-a „cocoţat" din nou în funcţii-cheie. Un individ care a trecut prin „spălătoria de creiere" a sistemului este pregătit să conducă un mecanism democratic?

Punctul meu de vedere este categoric „nu"! Dar dacă-i întrebaţi pe ei, tot atât de categoric vă vor spune că „da"! Iată cum este de neacceptat pentru mine şi pentru majoritatea oamenilor din această ţară.

Iar în altă ordine de idei, cum, domnule, să fie revoluţionar unul împotriva căruia eu am ieşit în stradă!? Adică ofiţeri de securitate, de miliţie, activişti de partid, directori... Păi aţi fost slugoii partidului zeci de ani, aţi mâncat pâinea albă a partidului, timp în care eu m-am târât, şi-acum vreţi să mâncaţi o pâine şi mai albă ca înainte! Este o neruşinare treaba asta, nici n-ar trebui legi, ar trebui să se simtă ei să se dea de-o parte! Da' băieţii „e" porci!

Condamnarea comunismului a rămas în România o simplă frază?

Normal, a fost ceva de formă. S-a făcut acel raport care s-a citit, şi gata! Asta a fost condamnarea comunismului în România! Să ştiţi că suntem singurul stat fost comunist unde deţinuţii politici n-au fost decoraţi de Preşedinţie.

Simţeaţi nevoia să fiţi decoraţi de către preşedinte?

Nici vorbă! Dar ca chestie, de ce spun asta...

Aţi accepta o decoraţie din partea unui preşedinte, oricare-ar fi el? Trăim într-un stat legal şi legitim după instaurarea republicii populare de tip sovietic prin fraudă electorală şi cu tancurile ruseşti la uşă?

Convingerea mea este că nu! Şi oricum nu m-aş duce acolo să mă expun în public. Dar culmea este că aceste decoraţii există pe hârtie - din aur, argint şi bronz -, au apărut în Monitorul Oficial şi nu le-a primit nimeni. Este o nouă formă de umilinţă la care am fost supuşi...

Cotidianul.ro

S-a descoperit PATRIA HOŢILOR şi CRIMINALILOR. Vezi judeţul în care este cel mai sigur să furi şi să omori

 Foto: infografic: Oana Pavelescu 

Rata infracţionalităţii a crescut, în România, cu aproape 300%, în ultimii 20 de ani. E drept, a scăzut, uşor, în 2010 -anul pentru care s-au făcut ultimele raportări-, faţă de anul precedent. Se înregistrează şi soluţionează, anual, circa 28.000 de infracţiuni, respectiv 1.400 de infracţiuni la suta de mii de locuitori.

Faţă de această medie, există diferenţe semnificative, de la un judeţ, la altul, după cum arată un top realizat de Econtext. Astfel, de ani de zile, topul infracţionalităţii este dominat de triada Hunedoara – Alba – Gorj, cu 2384, respectiv 2.094 şi 1.926 infracţiuni înregistrate şi soluţionate / suta de mii de locuitori.

La polul opus, singurul judeţ cu mai puţin de 1.000 -respectiv 985- de infracţiuni / 100.000 locuitori este Galaţi. Galaţi este şi judeţul în care rata infracţionalităţii a crescut cel mai puţin (cu circa 76%), raportat la anul 1990.

Paradoxal, însă, Galaţi se poziţionează pe locul doi între judeţele cu cele mai multe persoane condamnate definitiv (285 la suta de mii de locuitori). Faptul ar putea sugera ca Poliţia din Galaţi este cea mai eficientă în combaterea criminalităţii – instrumentând un număr mic de dosare, dar reuşind ca cel puţin o pătrime dintre acestea să se finalizeze în sensul constatărilor iniţiale.

Din acest punct de vedere, judeţul Giurgiu stă foarte prost, cu 1.772 de infracţiuni instrumentate în 2010 şi doar 132 de condamnări definitiveo rată de „succes” de sub 7,5%! Practic, în Giurgiu, mai bine de nouă hoţi şi criminali din zece nu plătesc pentru faptele lor. Fie Poliţia îşi face extrem de prost treaba în Giurgiu, fie procurorii şi judecătorii sunt „setaţi” pe NUP-uri şi „trântiri” de dosare. (R.V.)

Jurnalul.ro

Mita pentru cetatenie: 10 functionari publici, arestati preventiv

Magistratii de la Tribunalul Bucuresti au emis, vineri dimineata, mandate de arestare preventiva pentru 29 de zile pe numele a zece functionari publici, care ajutau cetatenii din Republica Moldova sa redobandeasca cetatenia romaneasca si pasapoarte.

Functionarii publici sunt acuzati de luare de mita si trafic de influenta, potrivit Romania Tv.

Sef de la Evidenta Populatiei, mort in timpul perchezitiilor Parchetului

Seful de la Evidenta Populatiei sector 1, Adrian Toma, a murit joi in timp ce procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de urmarire penala si criminalistica, faceau perchezitii intr-un caz legat de coruptie.

Barbatului i s-a facut rau dupa ce a fost sunat de procurori, care l-au chemat sa asiste la perchezitiile facute de ofiterii Directiei General Anticoruptie la locul sau de munca, si a murit in urma unui infarct inainte de sosirea Ambulantei.

Procurorii au destructurat o retea de persoane, printre care si functionari publici, care ajuta cetatenii din Republica Moldova sa redobandeasca cetatenia romaneasca si pasapoarte.

La perchezitii, procurorii au ridicat diferite sume de bani in lei si valuta (mii de euro si documente de stare civila). Cetatenii din Republica Moldova dadeau mita functionarilor statului roman pentru a dobandi cetatenia fara a parcurge procedurile legale, deoarece asta ar fi implicat cheltuieli de transport si cazare, se arata intr-un comunicat al Ministerului Public, remis Ziare.com.

In plus, pentru cetatenii moldoveni plecati cu viza la munca in tarile Uniunii Europene, deplasarea in Romania in scopul depunerii actelor, ar fi insemnat pierderea locului de munca din tarile UE, deoarece lucrau la negru.

Retea de falsificatori de pasapoarte destructurata: 32 de perchezitii, 5 retineri

Actele solicitate erau trimise catre cetatenii moldoveni prin intermediari, in genere persoane cu dubla cetatenie - romana si moldoveana, iar cetatenii moldoveni aflati pe teritoriul tarilor UE remiteau sumele de bani prin transferuri bancare.

Intermediarii mituiau angajatii Autoritatii Nationale pentru Cetatenie cu 50 euro pe dosar, introduceau cererile de redobandire a cetateniei in circuit, depuneau diligente pentru ca aceste dosare sa fie lucrate, in regim prioritar si nu in ordinea inregistrarii lor.

Pentru pasapoarte se plateau intre 50 si 250 de euro. In dosar erau implicati si functionari de la Starea Civila Sector 1 Bucuresti, care primeau sume de 5 euro sau 20 lei la fiecare act de stare civila romanesc si solutionau rapid cererile, reducand termenul de la 8 luni la o luna sau chiar la 10 zile.

Dupa obtinerea actelor de stare civila romanesti, aceiasi intermediari, contra unei sume de 100 euro pe pasaport, interveneau pe langa functionari din cadrul Directiei Generale Pasapoarte pentru emiterea cu celeritate a pasapoartelor romanesti.

Zonele bucurestene vulnerabile in caz de cutremur

Daca Romania ar fi zguduita de un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter, asa cum a fost cel din martie 1977, peste 6.500 de bucuresteni si-ar pierde viata, 16.000 ar fi raniti grav, 10.500 ar fi spitalizati, 13.000 ar fi raniti usor, iar 95.000 ar ramane captivi in cladiri sau sub daramaturi.

Cifrele fac parte dintr-un proiect de hotarare al Consiliului General al Capitalei, obtinute de Evenimentul Zilei.

Expertii angajati de Primaria Capitalei au facut o noua radiografie a blocurilor care stau sa cada in cazul unui cutremur mare si au stabilit in ce zone ale Bucuresitului se afla acestea.

Cele mai multe sunt in centrul orasului si au durata de viata expirata. Specialistii din domeniul constructiilor spun ca ar fi mai ieftin ca blocurile care stau sa cada sa fie demolate si construite altele.

Pana in prezent, autoritatile locale abia au reusit sa expertizeze 1.205 imobile si sa reabiliteze seismic doar 20 de cladiri. Aproximativ 41% dintre cladirile cu risc seismic de gradul I sunt cu patru sau mai multe etaje.

"Cladirile de importanta deosebita care au fost consolidate sunt Hotel Athenee Palace, Hotel Nehoiu si partial Muzeul National de Arta al Romaniei", se precizeaza intr-un document al muncipalitatii.

In conditiile in care se vor aplica prevederile actelor normative de punere in siguranta a fondului construit (...), intreaga actiune necesita peste 50 de ani, iar costurile ar fi de sute de milioane de euro, bani pe care autoritatile locale nu ii au.

Potrivit arhitectilor, nereabilitarea lor, in cel mai scurt timp, ar putea duce la o "tragedie" in cazul unui cutremur de mare.

Cartierele Unirii, Piata Romana, Tineretului, Fundeni, Tei-Toboc sunt zonele cu cele mai multe blocuri expertizate seismic. Potrivit unui document intocmit de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului, cei care nu ar trebui sa se teama de un cutremur devastator locuiesc de-a lungul Dambovitei si in zonele Metalurgiei si IMGB.

EU Observer: Serbia primeste candidatura la UE, Romania nu capata nimic

Liderii europeni au decis, pe 1 martie, in prima zi a summit-ului de primavara al Uniunii Europene de la Bruxelles, ca Serbia sa primeasca oficial statutul de candidat al Uniunii, in timp ce Romania nu a facut niciun progres pentru intrarea in spatiul Schengen.

Romania a fost cea care, in urma cu cateva zile, a fost de parere ca Serbia ar trebui tinuta pe loc din cauza ca maltrateaza asa numitul grup minoritar romanesc "vlah", scrie EU Observer.

Diplomatii celorlalte state membre au vazut acest lucru ca fiind un joc menit sa determine Olanda, un important arhitect al integrarii Balcanilor de Vest, sa renunte la dreptul de veto referitor la permiterea intrarii Romaniei in spatiul Schengen.

Romania, in asteptare pana la toamna pentru Schengen

Unele state ale Uniunii Europene simpatizeaza insa cu Romania pe problema dreptului de veto olandez, deoarece tara si-a indeplinit criteriile tehnice pentru intrarea in spatiul Schengen.

"Nu cred ca ar trebui mutati stalpii portii in timpul procesului", a fost exprimarea plastica a prim-ministrului danez, Helle Thorning-Schmidt, cu ocazia summit-ului.

Presedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a prezidat o intalnire speciala olandezo-romana, joi, precizand ca exista "o intentie politica puternica" pentru a lua "o decizie pozitiva" referitoare la spatiul Schengen, in luna septembrie.

Cu toate acestea, in final, presedintele Traian Basescu a dat inapoi fara concesii reale.

Prim-ministrul olandez, Mark Rutte, a afirmat ca va ridica veto-ul doar daca Comisia Europeana se va pronunta, in luna iulie, ca Romania si Bulgaria au facut suficiente progrese in lupta impotriva coruptiei.

"Avem nevoie de doua rapoarte care sa indice in directia corecta", a explicat premierul Olandei.

La randul sau, un oficial al Uniunii Europene a precizat ca "este greu pentru o tara din Europa Centrala si de Est sa se ridice singura in fata unui mare si vechi membru al uniunii".

Serbia - candidatura azi, discutii in decembrie, aderare peste cativa ani

"Consiliul European a fost de acord astazi sa acorde Serbiei statutul de tara candidata" au fost cele cateva cuvinte care au reprezentat un pas greu de imaginat in 1999, cand avioanele NATO bombardau Belgradul, sau chiar anul trecut, pe vremea asta, cand Serbia adapostea criminali de razboi cautati de Haga, mai relateaza EU Observer.

Serbia, candidat oficial la UE, Romania asteapta toamna pentru Schengen

Urmatorul pas va fi deschiderea discutiilor de aderare, care ar putea avea loc in decembrie, daca Belgradul isi rezolva problemele cu coruptia si continua sa-si imbunatateasca relatiile cu Kosovo.

Etapa finala, intrarea in Uniunea Europeana, ar urma sa aiba loc peste cativa ani si va depinde de probleme mai dificile, cum ar fi statutul Kosovo si al sarbilor kosovari din nordul Kosovo.

Problema Kosovo va fi in centrul acestor discutii de aderare la UE, potrivit prim-ministrului suedez, Fredrik Reinfeldt.

La randul sau, presedintele sarb Boris Tadici, care va candida la alegerile prezidentiale din luna aprilie, a subliniat beneficiile economice ale integrarii in Uniunea Europeana.

"Trebuie sa avem grija de cetatenii nostri, de standardul lor de viata. Ne indreptam spre Uniunea Europeana pentru viitorul copiilor nostri", a declarat presedintele sarb, joi, pe site-ul sau.

Bruxelles, 1-2 martie 2012: un Stalingrad politic pentru Romania

De marti, 27 februarie, pana vineri, 1 martie, 2012, au fost trei zile, exact cat tine o minune la romani, si exact numarul de cantari ale cocosului inainte ca Petru sa se lepede de Iisus.

Si tot atat a tinut si singura tentativa a Bucurestiului oficial de a marca faptul ca in Uniunea Europeana exista o tara numita Romania ale carei interese trebuiesc luate in considerare.

Sa fie foarte clar: nu este vorba aici de "Romania" si "Serbia", nici de poporul roman sau de poporul sarb, nici de "nationalisme de secol 19" cum s-au grabit sa debiteze "surse diplomatice" (anonime desigur) de la Bruxelles prin diferite publicatii. Este vorba, ca in multe alte cazuri, de un joc dur intre cei care detin puterea in doua state. In cazul de fata, la Bucuresti, respectiv la Belgrad.

"Bucurestenii" beneficiaza de statutul Romaniei de membra cu drepturi depline in UE si NATO, care le ofera multiple drepturi de veto si parghii de influenta, dispun de parteneriate strategice cu cateva (mari) puteri mondiale, dintre care se detaseaza cel cu SUA, si ocupa o pozitie geopolitica care nu sufera comparatie cu cea a Serbiei. Un portofoliu de avantaje de calibru greu.

"Belgradenii" nu sunt membri UE dar aspira sa devina, nu sunt membri NATO si nici nu doresc sa devina, au o problema inca nerezolvata cu Kosovo, si se pot baza doar pe parteneriatul strategic cu Rusia, care doreste sa-i vada la Bruxelles, asezati la marea masa a Europei cu acelasi drept de veto pe care Romania il are, dar pe care nu stie sa-l foloseasca.

In ciuda acestui raport de forte favorabil Bucurestiului, in "marea bataile politica de 3 zile" pentru salvarea identitatii nationale si culturale a celor 2-300.000 de romani din Serbia, Belgradul a obtinut o victorie majora, iar Bucurestiul a pierdut pe linie. Un astfel de rezultat nu poate avea decat o singura explicatie: "ai nostri" si-au jucat cartile in mod lamentabil.

Datele problemei, pe scurt

Serbia oficiala incalca, in mod brutal, drepturile romanilor din Valea Timocului, aplicand o politica deliberata si evidenta de asimilare, fara egal in Europa. Romanii de acolo nu au nicio singura scoala la care sa-si trimita copii sa invete in limba materna si aproape nicio biserica care sa tina slujbele in limba lor.

Daca n-ar fi fost vorba de romani, si nici de "baietii" de la Belgrad care au devenit peste noapte frecventabili la Bruxelles, Paris, Berlin, Haga, Stockholm etc., o astfel de politica fata de o minoritate ar fi fost imediat condamnata ca "discriminare etnica", "discriminare religioasa" sau chiar "rasism". In cazul romanilor, Europa trece insa cu vederea. Olanda si Franta au demonstrat-o deja, de ce n-ar face-o si Serbia?

Dupa dezastrul in care fortele pseudo-nationaliste si retrograd-comuniste din Serbia au impins poporul sarb in 1999, Belgradul a inceput sa "discute" cu Bucurestiul problema minoritatii romane din Serbia. A facut-o fiindca se afla cu spatele la zid si nu-si putea permite complicatii cu Romania cand intreg Occidentul era impotriva sa.

Oricine poate constata ca "distinctia" pe care Belgradul o face intre romani si "vlahi" seamana ca doua picaturi de apa cu "distinctia" pe care Chisinaul o facea (atunci cand Vladimir Voronin era presedinte) intre romani si "moldoveni".

"Prietenii" de la Belgrad ai multor politicieni de la Bucuresti considera ca populatia de pe Valea Timocului este alcatuita din "vlahi", nu din romani. Sa admitem o clipa, prin reducere la absurd, ca au dreptate. De ce, atunci, autoritatile sarbe nu le ofera scoli in limba "vlaha", pentru a raspunde standardelor in materie de minoritati ale Uniunii Europene la care vor sa adere?

Simplu: fiindca nu exista limba "vlaha", ci doar lima romana, iar scolile din regiune predau in limba sarba, ca vehicule politice de asimilare etnica fortata, exact dupa cum faceau scolile din Transilvania prin anul 1912, in limba maghiara.

Cine se afla la originea acestei diversiuni bine coordonate si aplicate pe teren? Daca urmam logica infailibila a lui "quid prodest" si incercam sa urmarim firele afacerii, cine se incurca incontinuu, de pe la 1856 incoace, de blocul politic si etnic romanesc in incercarea sa de a-si promova interesele in Europa de sud-est? Ce capitala a dezvoltat o adevarata obsesie fata de Romania, dupa aderarea ei la NATO si, mai ales, dupa incheierea parteneriatului strategic cu SUA?

Din pacate, in marea confruntare geopolitica care determina astazi, sub ochii nostri, noua ordine din Europa pentru cel putin urmatoarea suta de ani, interesele Romaniei sunt prost aparate. Nu doar ca raportul de forte extern este defavorabil, dar Bucurestiul face si greseli in serie, si - bonus - mai este si sabotat din interior.

Dovada? Nici n-a apucat bine actualul ministru de Externe sa rosteasca idea (absolut corecta) ca Europa ar trebui sa se obisnuiasca cu o Romanie activa, ca vocea i-a si fost acoperita de corul apologetilor "prieteniei traditionale romano-sarbe". Unii dintre indignati (Ion Iliescu, Gyorgy Frunda, Victor Ponta).

Adevarata "prietenie traditionala" care trebuie salvata

Urmarind halucinantele rataciri prin istoria relatiilor romano-sarbe ale unor ingineri hidrotehnisti, avocati sau procurori, nu ne ramane decat sa ne intrebam daca n-ar fi mai degraba urgent sa ne preocupam de salvarea prieteniei traditionale dintre statul roman si natiunea pe care (pretinde ca) o reprezinta.

In politica, greselile se platesc intotdeauna, iar greselile grave se platesc foarte scump. Romania a decontat la acest inceput de martie, la Bruxelles, cascada de greseli facute in relatia cu Serbia, dupa anul 2000, de toti liderii de la Bucuresti.

Ani de zile, politicienii romani au ramas surzi si orbi la toate semnalele politice primite de aliati importanti ai Romaniei (SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Turcia si Polonia, printre altii) pe tema Kosovo si, in numele "prieteniei traditionale romano-sarbe" (care de fapt nu exista) si a "principiilor de drept international" (care sunt, dintotdeauna, ceea ce marile puteri mondiale interpreteaza din ele), si-au autoasumat rolul de avocati ai Serbiei in dosarul respectiv, aliniindu-se astfel implicit la pozitia Moscovei.

Drept "multumire", Belgradul si-a intensificat politica de intimidare la adresa romanilor din Valea Timocului, si-a asmutit serviciile de informatii asupra lor, infiltrandu-le cu agenti organizatiile etnice, amenintandu-le si intimidandu-le adevaratii lideri, pana la limita agresiunilor fizice si incendierilor nocturne. Un fel de Ku Klux Klan in inima Europei secolului 21 pe care, ciudat, Bruxelles-ul nu il vede. Se mai mira cineva, in aceste conditii, ca unii romani de acolo nu au curaj sa vorbeasca cu presa si sa-si spuna "romani", acceptand ridicolul termen medieval de "vlahi"?

Recent, totul a basculat. "Baietii" de la Belgrad au incheiat, oportunist, un soi de "acord" cu liderii kosovari, ceea ce a permis liderilor vest-europeni o la fel de oportunista iesire din corzile acestui dosar, prin anuntarea unei "mari victorii" in Balcani. In timpuri de grava criza economica si sociala, o mica laudaroseniei de consum intern face cat o mare victorie militara din alte vremuri. Iar Romania, in aceasta combinatie, a ramas intr-un mare ofsaid.

Astfel se explica primirea ostila, in UE, a tentativei de 3 zile a Romaniei de a-si proteja conationalii din Serbia. Datorita seriei incedibile de greseli facute de liderii sai incepand de prin 2000-2001, Romaniei i s-a spus ca "nu manifesta spirit european" cand incearca sa apere o minoritate persecutata, in timp ce Olanda, care utilizeaza dreptul sau de veto in mod absolut abuziv, nu sufera, de fapt, nicio consecinta din partea puterilor occidentale si institutiilor europene, fiind mangaiata parinteste pe crestet. Ce daca incalca flagrant Tratatul european? Este Olanda si i se permite.

Rezultatul: un dezastru

Delegatia Romaniei s-a intors de la Bruxelles cu un asa-zis "protocol" referitor la protectia minoritatilor din Romania si Serbia. Care este semnat de ambasadoarea Serbiei la UE (impresionant nivel de reprezentare!), si nu este insotit de un calendar de implementare, cu termene si responsabilitati precise. Comisia Europeana a "recomandat" si ea Serbiei sa aplice prevederile din documentul respectiv.

Una din mantrele la moda la ultimul Consiliu European a fost ca presedintele sarb, Boris Tadici, este un "pro-european care trebuie sprijinit". Nu stim exact cat de "pro-european" este domnul Tadici, dar stim sigur ca nu domnia sa detine puterea reala in Serbia, ci serviciile de securitate mostenite de la Tito. Domnul Tadici este "pro-european" pentru ca acestea au decis ca, in etapa actuala, interesele le sunt mai bine servite prin aderarea Serbiei la UE.

Dupa ce Belgradul s-a jucat cu UE de-a capturarea criminalilor de razboi din Bosnia peste 10 ani, in conditii net defavorabile, crede cineva la Bucuresti ca odata ce Serbia a primit statutul de candidata la aderare la UE, va mai exista vreo parghie de presiune asupra autoritatilor sarbe pentru a apara minoritatea romana din Serbia? Este usor de intuit ce vor face oficialii sarbi cu "protocolul" semnat de ambasadoarea lor la Bruxelles, chiar daca "operatiunea" nu poate fi explicitata printr-un limbaj civilizat.

"Angajamentul" Belgradului fata de "protocolul" de la Bruxelles s-a vazut, chiar in aceeasi zi, cand preotul Boian Alexandru, un roman timocean curajos, a fost bruscat de granicerii sarbi la revenirea din Romania, pentru ca "indraznise" sa declare la stirile TVR din ziua precedenta ca este roman. Teribila "infractiune" in ochii "prietenilor sarbi" de grija carora se agita Ion Iliescu, Gyorgy Frunda si Victor Ponta.

Traian Basescu trebuia sa-si foloseasca dreptul de veto in Consiliu, indiferent de parerea celorlalti sefi de stat, nu pentru "ca putea" (cum face Olanda), nu din "nationalism" (termen irelevant in context), ci pentru ca asa era corect, etic si conform cu principiile fondatoare ale UE, de care oficialii de la Bruxelles si din alte capitale fac mare tapaj, atunci cand le convine. Pentru ca nu a facut-o, romanilor din Valea Timocului le mai ramane acum doar protectia divina.

Este evident ca nu putem fi nemti, dar daca tot am semnat parteneriate strategice cu Polonia si Turcia, n-am putea sa fim, macar putin, polonezi sau turci cand ne aparam interesele la Bruxelles?(Alex Avram)

UE cerea imperativ un caz clar de inalta coruptie - Interviu cu Fanel Pavalache

"UE cerea imperativ un caz clar de inalta coruptie", sustine, intr-un interviu acordat Ziare.com, fostul consilier guvernamental, Fanel Pavalache, care si-a castigat dreptatea la CEDO.

El sustine ca a fost doar o unealta intr-o Romanie lipsita de democratie care isi dorea cu ardoare sa faca parte din Uniunea Europeana.

Interviul mai cuprinde amanunte legate de oamenii care i-au fost alaturi: familia si cativa prieteni ce nu l-au parasit la greu.

Nu sunt trecute cu vederea nici presiunile la care a fost supus, Pavalache dezvaluind ca in spatele acestor actiuni se afla, intre altele, " un domn avocat care se vrea de mare succes" si care "spera sa parvina prin presiuni psihice si santaj la o functie in care nu a fost numit niciodata".

"Nu ma intereseaza!", a mai afirmat Pavalache, atunci cand a fost intrebat in legatura cu relatiile sale cu senatorul UNPR, Serban Mihailescu.

Cu ce se ocupa acum fostul consilier guvernamental Fanel Pavalache?

Nu pot face decat ceea ce am facut de-a lungul vietii, ce ma pricep: lucrez in domeniul creantelor si debitelor si sunt presedinte fondator al Bursei Romane de Creante. E un proiect nou, cu mare aplicabilitate si de mare atractivitate, pe fondul crizei economico-financiare majore prin care trece Romania si nu numai.

In ce fel sentinta data de CEDO v-a influentat relatiile cu cei din jur?

La majoritatea celor pe care ii cunosc, am observat o reactie comuna. Aceasta are la baza urmatorul rationament: daca statul roman a fost condamnat in dosarul Pavalache vs Romania de catre CEDO pentru nerespectarea prezumtiei de nevinovatie si influentarea judecatorilor, dupa opt ani de la introducerea actiunii, un record absolut in materie CEDO, atunci e clar ca impotriva lui Pavalache s-a savarsit un mare abuz. Chestiunea cu problemele de sanatate generate de faptul ca am stat obligat alaturi de fumatori nici nu ma mai intereseaza! Dar daca dupa opt ani CEDO vine si spune: "Uite cum judecam noi", asta i-a pus pe multi pe ganduri.

Cati bani ati cheltuit pentru a va dovedi nevinovatia? La ce va gandeati cel mai des in perioada detentiei? Au fost momente cand ati clacat?

Oricum, mult mai multi decat are de platit statul roman in calitate de condamnat de catre inalta instanta europeana a CEDO. Atat.

Atunci ma gandeam la proiecte profesionale de viitor, chiar la ceea ce fac acum. Nici un moment nu am clacat, intrucat eram total nevinovat si stiam ca am copii care au mare nevoie de mine. Trebuia sa demonstrez ca ascensiunea mea in afaceri nu a fost nicidecum intamplatoare. Trebuia sa imi demonstrez mie ca, dupa un mare abuz si o mare nedreptate, pot merge mai departe.

In perioada cat ati fost inchis, starea dvs. de sanatate s-a agravat...

Starea de sanatate s-a agravat, suferind mai multe afectiuni medicale, dar consider ca, dupa opt ani, reparatia efectuata de CEDO e cu mult mai importanta decat toata suferinta indurata pe fondul deteriorarii starii de sanatate. Am strans din dinti si am mers mai departe. Cu alte cuvinte, a meritat sa astept timp de opt ani.

Cine v-a fost alaturi in acele momente dificile? S-au facut presiuni asupra dvs? Daca da, cine anume au fost cei care le-au facut si de ce? Ce sperau sa obtina?

Familia, tot timpul familia! Din armata de prieteni care ma inconjurau la bine si frumos au ramas in acea perioada cativa de prieteni de mare calitate carora le multumesc. In perioada detentiei s-au facut presiuni inimaginabile asupra mea, care au fost descrise cu lux de amanunte in presa vremii. E bine de stiut ca exista un domn avocat care se vrea de mare succes dar care ar trebui sa nu uite ca inaintea unor presiuni asupra unui om nevinovat a avut "taria de caracter" sa-si denunte la fosta Securitate propria sora. Dumnezeu le vede pe toate. Personajul spera sa parvina prin presiuni psihice si santaj asupra mea la o functie in care nu a fost numit niciodata. A obtinut doar o consolare demna de un amarat de mercenar, departe de masura ambitiilor personale.

Senatorul UNPR, Serban Mihailescu a sustinut ca "in iunie 2006 denuntatorul meu, Fanel Pavalache, a recitat o declartie indicata de procurori si ulterior a fosr eliberat cu 2,5 ani mai devreme. A fost eliberat tocmai pentru buna colaborare cu procurorii". Care sunt relatiile dvs la acest moment cu S. Mihailescu?

Senatorul UNPR Serban Miky Mihailescu ar trebui ca, inainte sa enunte judecati de valoare in care acuza DNA de intelegeri subterane si "malpraxis", sa citeasca o copie a dosarului in care am fost incriminat pe nedrept in 2002. Din acesta rezulta, fara dubiu, ca denuntul privind armele de vanatoare fusese facut si depus in acest dosar de catre fostul meu sofer Cristian Zamfir. Acel domn poate citi in ziarele vremii (toamna 2002-primavara 2003) interviul cu soferul pe aceasta tema descriind cu lux de amanunte ce grozav a fost el ca delator. Relatiile actuale cu Serban Mihailescu sunt din cele mai civilizate, adica de nici un fel! Nu ma intereseaza!

Exista posibilitatea sa fiti citat ca martor in vreunul din dosarele in care este cercetat Adrian Nastase?

Nu. Nu exista nici macar un dosar in care eu sa pot fi citat ca martor.

Aveti un blog. Cui se adreseaza?

Da, am blog. (cedopavalache.wordpress.com) Se adreseaza tuturor celor impotriva carora s-a savarsit un abuz, dar si tuturor oamenilor de buna credinta care vor sa inteleaga cum functioneaza sistemul, ca in Romania acelor ani nu exista democratie si ca statul roman a fost total confiscat de catre cei care aveau un mare interes in darea de "exemple" in lumina aderarii iminente la Uniunea Europeana. UE cerea imperativ, ultimativ, un caz clar de inalta coruptie! Situatie in care s-au gandit la mine... Astfel, au facut un mare serviciu statului roman, indeplinind una din conditiile sine qua non pentru aderarea la UE la 1 decembrie 2007.

Care sunt planurile dvs. De viitor?

Bursa de Creante, bazata pe profesionalismul meu, pentru care expertiza este de necontestat. Ca plan de viitor, toti cei care au citit despre cum mi s-a facut imaginea praf, sa inteleaga pentru ce a fost condamnat statul roman in dosarul CEDO. Nu e o reparatie ca plan de viitor in sine, ci doar o restabilire a adevarului.

In ce masura "cazul Pavalache" serveste drept model altor situatii similare?

Pentru toti cei asupra carora s-au efectuat si se efectueaza abuzuri, vorbim in fond, de o Justitie in care exista multe dosare de tip Dreyfus.

Subscribe to comments feed Comentarii (1 publicate)

avatar
ben 16/05/2015 00:12:09
Cautam colaboratori pentru publicare anunturii
Se lucreaza comod de acasa maxim 3 ore pe zi,in functie de abilitati
Cerinte:necesar calculator
-conexiune internet
-rabdare
-cunostinte minime PC
-seriozitate
-perseverenta
-atentie la detalii
Nu este necesara experienta.
Instruire gratuita oferita sub forma unor lectii prin mail.
Veti trece mai intai prin instruire apoi daca doriti,o sa incepeti sa lucrati.
Program part-time.
Important:nu cereti detalii pe facebook.
Acest proiect vizeaza piata americana a cartilor electronice.
Pt. informatii trimiteti textul ,,info” la adresa serenamarco@msn.com
Oferim si solicitam seriozitate!
In caz ca nu primiti o lectie din probleme tehnice va rog sa ma anuntati!
Raspunsul la informatiile solicitate o sa-l primiti in maxim 24 ore.
total: 1 | afişare: 1 - 1

Spune-ţi părerea despre acest articol!

  • Bold
  • Italic
  • Underline
  • Quote

Te rog să introduci codul din imagine:

Captcha
  • Trimite unui prieten Trimite unui prieten
  • Versiune pentru imprimantă Versiune pentru imprimantă
  • Versiune text Versiune text

Informatii Autor

Administrator

Articolul este etichetat cu:

Acest articol nu are etichete

VOTEAZĂ ACEST ARTICOL

5.00