INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL DE CULTURĂ ROMÂNO-CANADIAN, IONUŢ CARAGEA: “ÎMI PLACE SĂ COBOR ÎN ABIS SAU SĂ ZBOR SPRE ÎNĂLŢIMI PRIMEJDIOASE….” *** Sunteţi născut pe 12 aprilie 1975, la Constanţa, apoi venit la Québec (unde vă şi duceţi febrila activitate culturală, prin reviste de marcă, dar, în primul rând, prin cărţile dvs.!), locuiţi la Montréal... din 2008, sunteţi cetăţean canadian. Din 2009, sunteţi membru al...USR! . Sunteţi co-fondator şi vice-preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, co-fondator şi director al Casei de Editură ASLRQ. Sunteţi supranumit “Poetul născut pe Google”

INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL DE CULTURĂ ROMÂNO-CANADIAN,

IONUŢ CARAGEA: “ÎMI PLACE SĂ COBOR ÎN ABIS SAU SĂ ZBOR SPRE ÎNĂLŢIMI PRIMEJDIOASE….”

IONUŢ CARAGEA

Date biografice
Ionuţ Caragea s-a născut la 12 aprilie 1975 în oraşul Constanţa, România. Urmează Şcoala Generală nr. 38 din localitate şi Liceul Industrial Energetic. În anul 1998, devine absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Ovidius - Constanţa.

Activitatea literară
Ionuţ Caragea este webmaster şi promotor literar pe siteurile www.ionutcaragea.ro şi www.aslrq.ro, fondator şi administrator al cenaclului literar Prietenii Poeziei, redactor şef al revistei de poezie, eseistică şi literatură de ficţiune - Sfera Online, membru al cenaclurilor literare: Virtualia - Iasi, Atheneum - Vancouver, Alternativa - Toronto, Bocancul literar - Bucureşti. Fondează, pe 16 iulie 2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec (ASLRQ) şi Editura ASLRQ.

Activitatea sportivă
Practică rugbiul de performanţă, începând din 1983, la echipa Clubului Sportiv Şcolar nr. 2 din Constanţa, sub îndrumarea reputatului antrenor Peter Ianuşevici. În 1994, devine campion naţional de juniori, cu echipa Farul Constanţa. În 1994, debutează la echipa Callatis Mangalia, în liga a doua de seniori. În perioada 1996-2002, activează în divizia naţională, la echipele C.F.R Constanţa şi Farul Constanţa. În 2003, emigrează în Canada şi îşi continuă cariera de sportiv la echipa de rugbi Parc Olympique,
din Montréal, cu care castigă trei titluri de campion al provinciei Québec. Este fiul lui Florin Caragea, fosta glorie a generaţiei de aur a rugbiului românesc.

Debut literar
A debutat în anul 2006, la Editura STEF din Iaşi, cu volumul de versuri - Delirium Tremens.

Volume publicate
Delirium Tremens , poezii, Editura STEF, Iaşi, iulie 2006;
M-am născut pe Google , poezii, Editura STEF, Iaşi, martie 2007;
Donator universal , poezii, Editura STEF, Iaşi, iunie 2007 ;
Omul din cutia neagră , poezii, Editura FIDES, Iaşi, decembrie 2007 ;
33 bis , poezii, Editura FIDES, Iaşi, ianuarie 2008
Analfabetism literar , pamflet, Editura FIDES, Iaşi, ianuarie 2008
Dicţionarul suferinţei , citate si aforisme, Editura FIDES, Iaşi, iunie 2008
Negru Sacerdot , poezii in vers clasic, Editura FIDES, Iaşi, iunie 2008
Textul este disponibil sub licenţa GNU, pentru documentaţie liberă.
Versiunea originala a acestui articol se afla la: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ionut_Caragea

1-A. B. : -Ca şi mulţi amici de-ai mei, din ultimii zece ani, şi dvs. îmi sunteţi amicul cel…”de pe Internet”: nu ne-am văzut, niciodată, “faţă către faţă”, dar ne-am întrezărit, totuşi, “Duh către Duh”, prin ce-am citit unul de la altul. Evident, e loc de mult mai mult şi de mult mai bine! În primul contact internetistic pe care l-am avut cu dvs., am fost foarte plăcut impresionat de maturitatea poeziei dvs.! Este o poezie  puternic-convingătoare, deşi (ar zice unii “userişti” de azi…) este uimitor de decentă, pentru un tânăr al anului 2010…o poezie pe care unii “userişti” n-o scriu nici în pragul  morţii…iar dvs. aveţi “doar” 35 de ani! Ce anume a determinat, în viaţa dvs., această “gravizare” ( de la “grav”, evident! - iată cum se nasc cuvintele: în interviuri!), a “opiniei ontologice”, să-i zicem aşa?! Iată o mostră, frumoasă, ca poezie, dar oarecum şocantă, pentru cei ce vă cunosc, pentru că se simte că nu este doar  “teribilism” (o fi fiind şi aşa ceva, la acestă vârstă - dar doar …“o pişcătură”, CEL MULT!) şi, cu atât mai puţin, poză snoabă: “eu şi cu moartea iubita mea fidelă / flirtăm de-o viaţă / îi tot trimit scrisori ajunse la pubelă (…) cad muzele ca picăturile de ploaie / cad crucile sunt mult prea obosite / de-atâta aşteptare şi nimic / prin cimitire părăsite / cad crucile şi eu / nu le ridic”.

Eu, ca poet, m-am născut pe Google, un spaţiu UNIVERSAL de creaţie şi manifestare. Mai mult de-atât, sunt racordat prin experienţă directă la culturiile şi civilizaţiile lumii. Vă rog frumos să nu mă comparaţi cu generaţiile autohtone care n-au depăşit încă străzile mărginaşe ale cartierelor în care locuiesc. Mai mult de atât, nu mă supun curentelor şi canoanelor literare, douămiiste, anvangardiste, boieriste, bucureştiste etc. doar pentru a face parte dintr-o gaşcă de versificatori care se laudă între ei. Unii critici m-au considerat diferit faţă de ceea ce se cataloghează şi se promovează în România dar, atenţie, asta nu înseamnă că nu sunt sincer. Este modul meu de a fi şi de a mă exprima. Dacă simt diferit... scriu diferit, asta se poate vedea şi în variaţiile stilistice. Decenţa scrierii mele cred că se trage din influenţa pozitivă a mentalităţii „de afară”.

IONUŢ CARAGEA: Domnule Adrian Botez, în primul rând mă bucură faptul că mă număr printre amicii dumneavoastră, fie şi virtuali. Revenind la prima întrebare, eu, ca poet, m-am născut pe Google, un spaţiu UNIVERSAL de creaţie şi manifestare. Mai mult de-atât, sunt racordat prin experienţă directă la culturiile şi civilizaţiile lumii. Vă rog frumos să nu mă comparaţi cu generaţiile autohtone care n-au depăşit încă străzile mărginaşe ale cartierelor în care locuiesc. Mai mult de atât, nu mă supun curentelor şi canoanelor literare, douămiiste, anvangardiste, boieriste, bucureştiste etc. doar pentru a face parte dintr-o gaşcă de versificatori care se laudă între ei. Unii critici m-au considerat diferit faţă de ceea ce se cataloghează şi se promovează în România dar, atenţie, asta nu înseamnă că nu sunt sincer. Este modul meu de a fi şi de a mă exprima. Dacă simt diferit... scriu diferit, asta se poate vedea şi în variaţiile stilistice. Decenţa scrierii mele cred că se trage din influenţa pozitivă a mentalităţii „de afară”. Cât despre tinereţea mea, nu-mi place acest apelativ, tânărul poet, pe care mi-l atribuie mulţi. Probabil că nu au mai întâlnit pe cineva de vârsta mea care să aibă o asemenea carieră literară şi un scris pe măsura experienţei de viaţă. 

2-A.B.:  Stimate domnule IONUŢ CARAGEA – am „frunzărit” disputele de pe Internet, privitoare la personalitatea dvs. Puteţi face un rezumat lămuritor, al opiniilor „wikipediştilor”? Sunt convins că, în lumea „bătrânilor”, este multă invidie şi mult conservatorism non-constructiv, ci de cel veninos şi păgubos...De unde credeţi că vine această teamă de personalitatea dvs. – ...oare din impotenţa spirituală a generaţiilor optzecistă şi nouăzecistă?

IONUŢ CARAGEA: Ah, aţi aflat unele fapte pe care tocmai mă hotărâsem să le las îngropate. Dar nu cunoaşteţi detaliile. Wikipediştii se tem de mine datorită faptului că mă pricep bine în domeniul editării pe acea enciclopedie. Tocmai de aceea mă şi cenzurează total, fie ca utilizator -  fie şterg orice articol despre mine. Informaţiile care pentru alţii sunt invizibile, mie îmi sar în faţă ca nişte mostre de incompetenţă şi monopol cultural. Lucrurile sunt mult mai complicate decât par, vorbesc de influenţe politice, marketing, publicitate, să nu credeţi că Wikipedia este o enciclopedie liberă aşa cum se spune. Este o maşinărie de creat imagine şi făcut bani, condusă din umbră de persoane dubioase, fără identitate. Cum este posibil ca nişte administratori incompetenţi, care au cu totul o altă pregătire, să ia decizii radicale în domenii în care nu se pricep absolut deloc? Pe ce cunoştinţe se bazează ei când şterg sau cenzurează articole, atâta timp cât nivelul lor de cultură este aproape zero şi singura sursă după care se orientează este doar INTERNETUL? Referitor la generaţiile scriitorilor optzecişti sau nouăzecişti, câţi scriitori se pricep la editare pe Wikipedia sau câţi au habar ce se întâmplă cu adevărat pe acolo? Ei nu se amestecă, nu cunosc dedesubturile, alţii trag sforile pe Wikipedia...

3-A.B.: În definitiv, ne puteţi sugera (pentru că revelaţiile, fiind de la Dumnezeu, sunt inexplicabile!) - cum s-a deschis/desprins/înflorit, din crisalida rugbistului de talent – Poetul, ca Fluture Albastru? Nu se prea vede duritatea rugby-ului, ci cavalerismul sportului/rugby-ului (în speţă), în poezia dvs., ca şi în visările dvs., cam posomorâte şi apocaliptice, din proză!

Mi-am visat opera, pseudonimul şi multe personaje din cărţile mele. Uneori am visat chiar şi cu ochii deschişi, hipnotizat de puterea şi măreţia indiciilor care îmi „dictau” viitorul. Vedeţi dumneavoastră, REVELAŢIA este cuvântul meu preferat... Snowdon este numele staţiei de metrou lângă care locuiesc. Când am privit pentru prima oară coroanele de lumini de deasupra scărilor rulante, atunci am ştiut că voi ajunge poet şi scriitor. V-am speriat cumva?

IONUŢ CARAGEA: Ca OM, datorită încercărilor vieţii şi datorită felului în care am fost croit, sunt un tip extremist, nu-mi place să fac pluta la suprafaţa apei. Îmi place să cobor în abis sau să zbor spre înălţimi primejdioase. Jocul de rugby este la fel de periculos, dar bucuria unei reuşite şi satisfacţia unor prietenii în afara câmpului de „bătaie” aduc acea notă de cavalerism pe care o menţionaţi dumneavoastră. Totuşi, veţi descoperi şi poeme mai dure, care taie în carne vie, care critică societatea şi moravurile ei. Va trebui să mă citiţi mai mult...

4-A.B.: De ce IONUŢ CARAGEA a devenit...SNOWDON KINGLERMAN KRUGER?! Eu zic ca ar fi şi pseudonime artistice cu rezonanta mai...valahă, dacă tot e „musai”  - ...nu-i aşa?! (conform cărei alchimii literale ori de Logos?!) – şi, apoi...

IONUŢ CARAGEA: Mi-am visat opera, pseudonimul şi multe personaje din cărţile mele. Uneori am visat chiar şi cu ochii deschişi, hipnotizat de puterea şi măreţia indiciilor care îmi „dictau” viitorul. Vedeţi dumneavoastră, REVELAŢIA este cuvântul meu preferat... Snowdon este numele staţiei de metrou lângă care locuiesc. Când am privit pentru prima oară coroanele de lumini de deasupra scărilor rulante, atunci am ştiut că voi ajunge poet şi scriitor. V-am speriat cumva?

5-A.B.: Sunteţi născut pe 12 aprilie 1975, la Constanţa, apoi venit la Québec (unde vă  şi duceţi febrila activitate culturală, prin reviste de marcă, dar, în primul rând, prin cărţile dvs.!), locuiţi la Montréal... din 2008, sunteţi cetăţean canadian. Din 2009, sunteţi membru al...USR! . Sunteţi co-fondator şi vice-preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, co-fondator şi director al Casei de Editură ASLRQ. Sunteţi supranumit “Poetul născut pe Google”. Vă rog, fiţi bun şi, dacă se poate, amabil, cu uluitul de mine, dar şi cu românii care privesc biografia dvs., atât de ciudată: explicaţi-ne această aventură continuă, nelinişte şi (dacă nu este prea mult ce vă rog!), “demontaţi”, pentru câteva clipe, ascunsul motor al ambiţiilor dvs., ca scopuri de viaţă. Sunt sigur că acest lucru îi frământă şi pe alţii (vorbesc de cititorii revistei Contraatac, oameni de cultură autentici, iar nu nişte simpli bârfitori de Internet!), nu doar pe mine…iar soluţiile, pe care le vor căuta şi, poate, afla, în explicaţiile dvs., le vor fi de real folos!

IONUŢ CARAGEA: Toată activitatea mea este un crez şi o promisiune. Cred că ceea ce este mai bun din oameni se poate salva prin poezie şi cred în acelaşi timp că îmi pot salva şi propriul suflet. Dar trebuie să fii cineva ca să ajungi la mase, probabil că mie mi-a fost dat să ajung „Poetul născut pe Google”. Poate şi datorită distanţelor şi dorinţei mele de a menţine contacul cu românii de pretutindeni. Personal, aş încerca şi mai mult de atât, să fiu mai cunoscut pe plan naţional şi universal, dar fără să-mi vând sufletul, fără să calc pe cadavre şi fără să devin sclavul propriei vanităţi. Este posibil? Totul se poate înfăptui atâta timp cât crezi în destinul tău. ASLRQ este un vis frumos devenit realitate. Eu şi domnul preşedinte, poetul Adrian Erbiceanu, aveam nevoie de un spaţiu şi de nişte oamani de calitate cu ajutorul cărora să promovăm cultura românească. Voiam să arătăm şi celorlalte etnii că suntem CINEVA, că avem valori, că ştim să le preţuim.

Din 2008, sunteţi cetăţean canadian. Din 2009, sunteţi membru al...USR! . Sunteţi co-fondator şi vice-preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, co-fondator şi director al Casei de Editură ASLRQ. Sunteţi supranumit “Poetul născut pe Google”

6-A.B.: Ce relaţii aveţi, în momentul actual, cu România – şi, implicit, cu USR-ul/”useriştii”?! SINCER!!! Câtă prietenie, câtă curiozitate… - în aceste relaţionări cu spaţiul cultural românesc?!

IONUŢ CARAGEA: USR-ul este o instituţie serioasă, dar multi dintre userişti se dovedesc a fi nişte oameni lipsiţi de caracter. Cunosc însă câţiva membri care îmi sunt prieteni buni şi cu care am întreţinut relaţii constructive. Îi apreciez în special pe cei din Filiala Iaşi, acolo unde sunt legitimat. Consider Iaşiul drept adevărata capitală culturală a României, iar alegerea mea nu a fost una întâmplătoare.

7-A.B.: Pentru dvs., România (ca “ţară de existenţă”!) este un reper real, sau a rămas, undeva, în urmă, ca un reper “de trecere” prin această viaţă? România vă mai este, dincolo de fireasca loialitate canadiano-englezo-franceză, “patrie”/”spaţiu sacru”?! Cultura română – mai înseamnă ceva fundamental, pentru dvs. – sau căutaţi s-o uitaţi, ca …să vă adaptaţi mai uşor, precum a făcut răpostatul Emil Cioran, şi el aflător într-un spaţiu …francofon?!

IONUŢ CARAGEA: Limba română este patria mea şi spaţiul meu sacru. Voi scrie în româneşte pentru că aşa m-am născut şi aşa voi muri, vorbind şi scriind pe limba sufletului meu. Nu uitaţi, marii oameni de cultură români au trăit afară. Cultura română are la bază crema celor care au emigrat în Occident, definitiv sau pentru o anumită perioadă. Este incorect să spunem despre cultura noastră că aparţine doar spaţiului în care se vrea îngrădită... Emil Cioran este un caz special. A renunţat la limbă dar poate că şi-a dat seama că nu avea altă şansă de a atinge culmile literaturii universale. Ţuţea este foarte departe de universalitate, chiar dacă el şi bunul său prieten, Cioran, se situează pe acelaşi nivel valoric. Prin faptul că Cioran nu a renunţat la cetăţenia română, gloria numelui lui său ne aduce nouă, românilor de pretutindeni, o mare cinste.

8-A.B.: Uezen şi alte povestiri – o carte valoroasă, nu doar de science fiction, ci şi de profundă meditaţie existenţialistă. Şi de profundă şi tragică poezie. Cum s-a născut dorinţa dvs. de aşa-zis “science-fiction”? Şi cum şi ce anume v-a împins de aţi născut spaţiul de iniţiere, definit de dvs. astfel: “„Cine era cu adevărat Uezen, nimeni nu ştia. Se făceau tot felul de supoziţii, care mai de care mai bizare: creatură din deşertul Ruth, gardianul unei imense comori de smaralde nedeice sau spirit ce lua forma celor mai teribile temeri. Şi toate astea pentru că se găsiseră mii de căutători morţi, având feţele schimonosite şi corpurile deshidratate.” ...Posibil, v-au inspirat şi folclorul românesc, basmele româneşti, de tipul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte?!

IONUŢ CARAGEA: Ficţiunea este prima mea dragoste în materie de literatură. Am fost membru al mai multor cenacluri, aveam în anii 90 colecţii întregi de la Nemira, Teora şi Pygmalion. Apoi s-a născut pasiunea pentru calculatoare şi mi-am vândut toate cărţile pentru a cumpăra un Cyrix. Ce vremuri nebune! Uezen s-a născut acum 6 ani pe o bucăţică de hârtie pe care o întorceam pe toate părţile. Dacă Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia înseamnă că numele lui Dumnezeu le aparţine amândurora, pe jumătate. La început a fost cuvântul şi jocul de cuvinte. De aici a plecat totul... Nu mă inspir din folclorul românesc. Baza mea este SF-ul, am sute de cărţi, poate chiar mii în baza de date a creierului meu. Plus alte sute de filme, seriale de televiziune. Sunt un devorator de ficţiune pentru că este singurul univers în care IMAGINAŢIA îmi permite să mă simt ÎNTREG şi, în acelaşi timp, fără limite.

Nu mă inspir din folclorul românesc. Baza mea este SF-ul, am sute de cărţi, poate chiar mii în baza de date a creierului meu. Plus alte sute de filme, seriale de televiziune. Sunt un devorator de ficţiune pentru că este singurul univers în care IMAGINAŢIA îmi permite să mă simt ÎNTREG şi, în acelaşi timp, fără limite

9-A.B.: Ce socotiţi a fi „modern-constructiv”, în modernitatea de azi? Pentru că, mi se pare mie sau chiar aşa este, că simţiţi foarte romantic, în sensul sublim şi creştin, în acelaşi timp, problema clonării, în frumoasa şi exasperanta povestire Amintiri de împrumut...sau în cutremurătoarea naraţiune poetică 2205: „A doua zi se prezentă la cabinetul doctorului Rasmund împreună cu Helen. O iubea, acea iubire pe care o porţi prin mai multe vieţi, prin mai multe trupuri, clone, acea iubire de care te loveşti mereu, acea iubire care învinge moarte” (cf. Amintiri de împrumut) şi: „Fagurele călătorea prin univers de la începutul începuturilor. La intervale egale de timp se fragmenta în miliarde de particule, camerele în interiorul cărora se aflau sufletele metamorfozate din crisalide în zei. Fiecare urma să creeze o nouă galaxie în care să dăruiască viaţă noilor jucării de pământ: oamenii” (cf. 2205).

IONUŢ CARAGEA: Ca scriitor şi ca om tind şi vreau să fiu asemenea unui profet. Dar nu în sensul dogmatic, ci tocmai în cel constructiv, aşa cum precizaţi dumneavoastră. Ce bine ar fi dacă Terra ar fi populată de peste 6 miliarde de profeţi,  fiecare conştient de SINE şi conştient de rolul constructiv pe care îl are. Stilul meu de viaţă, relaţiile cu oamenii, scrisul, toate aceste manifestări au la bază un fundament creştin. Îndiferent de cât de romantic, naiv, modern, postmodern, tehnocrat sau ficţional aş fi, mesajul este acelaşi. Însă sunt departe de a fi un exemplu ce trebuie urmat. Fac nenumărate greşeli în viaţă, am un spirit războinic, chiar îmi place să le-o plătesc celor care se iau de mine sau de numele meu. Sunt conştient de aceste aspecte şi doresc să le îndrept print-o atitudine mai pacifistă şi printr-un scris care scoate la suprafaţă ce este mai bun din mine. Faptul că îmi cunosc nenumăratele defecte este un prim pas, numai o fiinţă conştientă de greşelile sale poate să se auto-corecteze şi să evolueze. 

Din numerele electronice pe care le-am citit pe e-mail sau pe blogul revistei mi-am format o părere pozitivă despre „CONTRAATACUL” pe care domnul Adrian Botez şi mai mulţi scriitori cu har şi suflet mare îl lansează în lumea literară. Este o publicaţie care spune lucrurilor pe nume şi nu te plictiseşte niciodată. Vă pot mărturisi că atât în calitate de scriitor cât şi de cititor mă simt important.

10-A.B.: De obicei, nu sugerez celor intervievaţi de mine să-şi formuleze...”arte poetice”. Dar versurile dvs.: „iisus este şi clasic şi simbolist şi postmodernist / şi numai douămiist nu vrea să fie / sau nu ştiu ce ştrumf / sau nu ştiu ce poet de-mprumut / de la un curent la altul / de la o muză la alta / iisus este poet de tranziţie / de la pământ la cer / şi de la cer la pământ”(cf. Iisus, poet de tranziţie) – ...parcă mă obligă, moral, la o întrebare în acest sens...al formulării unei „arte poetice caragiene”, şi al locului situării dvs., în plan spiritual-religios...terestru!

IONUŢ CARAGEA: În poezia de mai sus ironizam fracturismul, o găselniţă a perioadei de tranziţie din literatura română. Ai de ales între a lovi cu cuvinte sau a atrage atenţia prin cuvinte. A doua variantă este una mai blândă. Cine sunt eu să spun toate acestea? Un om care a trăit şi a scris volumul “33 BIS”!

11-A.B.: În final, vă rog să formulaţi câteva gânduri pentru cititorii dvs., din revista noastră, din târgul/”locul unde nu s-a întâmplat nimic”...Adjudul, cu privire la revista Contraatac...

IONUŢ CARAGEA: Din numerele electronice pe care le-am citit pe e-mail sau pe blogul revistei mi-am format o părere pozitivă despre „CONTRAATACUL” pe care domnul Adrian Botez şi mai mulţi scriitori cu har şi suflet mare îl lansează în lumea literară. Este o publicaţie care spune lucrurilor pe nume şi nu te plictiseşte niciodată. Vă pot mărturisi că atât în calitate de scriitor cât şi de cititor mă simt important. Pentru că pot spune ceea ce am de spus şi pentru că pot citi şi altceva în afară de lucrurile cu care suntem duşi cu vorba zi de zi. Colectivului redacţional, cititorilor revistei şi domnului Adrian Botez le adresez cele mai sincere şi respectuoase aprecieri din îndepărtatul şi tomnaticul Montréal.

AB.: Să auzim numai de bine! Vă rog să vă consideraţi, de azi încolo,  nu doar unul dintre redactorii revistei Contraatac, ci şi un invitat permanent la...destăinuiri culturale ...şi nu doar!                        

Cu, mereu, aceeaşi preţuire şi caldă prietenie,

                                          cel ce a consemnat: Adrian BOTEZ

        1 noiembrie 2010