TELEVIZIUNILE ŞI POLITICA

Cu ocazia recentelor alegeri prezidenţiale s-a văzut clar cât de politizate şi de toxice sunt unele posturile de televiziune româneşti. S-a făcut partizanat electoral cu o discreţie de bordel. Până şi pe Etno TV. Ca să nu mai zic că, unul dintre candidaţi, moralul şi pacifistul Băsescu, a apelat la cel mai scârbos şi fără de scrupule grup mediatic, cel al lui Dan Diaconescu.

În urmă cu 5 ani, între patronul tv. Diaconescu şi Băsescu era o acerbă luptă pe faţă şi pe dos, chiar dacă, atunci, cei doi nu prea aveau ce ticăloşii directe să-şi dispute. Lamentabilă a fost, în perioada alegerilor, şi prestaţia celor de la Realitatea, Antena (1, 2, 3 cu stângul de tobă, după cum strănuta gripatul Voiculescu), B 1 (o mostră de aservire politică totală), Prima şi chiar TVR. Au fost zile şi, culmea, încă mai sunt, în care, pe ecranele acestor posturi nu s-a putut vedea decât emisiuni politice, inclusiv la banalele intervale de timp dedicate ştirilor. Românilor li se bagă în cap politica televizată, manipulatorie la maxim. CNA nu vede acest genocid la fel de aberant ca şi fosta propagandă comunistă. Se practică un fel de ideologie a pierderii simţului de orientare a conştiinţei individuale şi chiar a celei colective. Noii ideologi fac parte din arborele genealogic a foştilor propagandişti. Dintre ei se detaşează prin exces de zel : Sorin Roşca Stănescu, Cristian Tudor Popescu, H.R.Patapievici, Emil Hurezeanu, Iosif (Bronz) Boda, Horia Alexandrescu, Ion Cristoiu, Tudor Octavian, Dan Pavel şi alţi câţiva ale căror nume îmi scapă acum. Noii ideologi fac parte din arborele genealogic a foştilor propagandişti. Dintre ei se detaşează prin exces de zel : Sorin Roşca Stănescu, Cristian Tudor Popescu, H.R.Patapievici, Emil Hurezeanu, Iosif (Bronz) Boda, Horia Alexandrescu, Ion Cristoiu, Tudor Octavian, Dan Pavel şi alţi câţiva ale căror nume îmi scapă acum. De exces de zel dau dovadă şi unii moderatori, angajaţi ai televiziunilor respective. Ei îşi fac meseria cu gândul îndreptat tot timpul spre patroni lor. Politicienii sunt prezenţi zi şi noapte pe micul ecran, în dauna inadmisibilă a stăpânilor de drept a ecranului dintotdeauna: actorii. Ţara a ajuns un teatru ieftin şi absurd tocmai datorită acestor saltimbanci: Băsescu, Geonă, Antonescu, Vadim, Oprescu etc. Toţi joacă în aceeaşi piesă proastă însă bine plătită, toţi sunt actori-politici amatori, rataţi şi în condiţia lor improvizată. Ei ştiu că sunt deasupra unui popor abia ieşit din întuneric, un popor nepregătit să-şi întindă corect democraţia pe felia de pâine. Aceşti politicieni de mucava, inclusiv ai lor adulatori-analişti, ar trebui să nu mai aibă acces şi abces la micul ecran. Dar cine să facă şi cine să promulge o lege care să le interzică acestor primate dezmăţul televizat. Sau cine să-i oblige ca, atunci când vor să ne jignească, să poarte măcar o frunză în dreptul locului în care e încuibărită toată inteligenţa lor în folosul poporului?

PERVERTIREA UNOR SPORTIVI ŞI A PERFORMANŢELE LOR

   Aceleaşi televiziuni rapace şi fără stil profesionist propriu, când nu ne îmbuibă cu politică dâmboviţeană cu termenul de garanţie expirat, ne oferă tot felul de emisiuni de divertisment stridente. De  exemplu, fostul mare campion de box Leonard Doroftei a devenit un fel de vedetă de umplutură, înconjurat de un harem de zuze agramate, pus să joace box cu maşina de trăncănit Mircea Badea. Un alt sportiv de performanţă, luptătorul de K 1 Ionuţ Aiftimoaie, un tânăr ambiţios şi tenace, care promitea mult în cariera sa, a eşuat în cabinele unor fufe cu pretenţii de actriţe, participând la nişte emisiuni tâmpe prin formatul lor fără adresabilitate spirituală. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu un alt mare sportiv, fostul campion de box Mihai Leu, folosit şi el pe post de nadă pentru ratig. Ca să nu mai amintim pe îndelete de videoclipul nimfei din Pleşcoi, Elena Udrea, care i-a transformat pe legendarii Nadia Comăneci şi Ilie Năstase în nişte anexe ale Ministerului Turismului. Sportivii respectivi nu au nicio vină că sunt transformaţi cu cinism în nişte mutanţi utili scopului de îndobitocire a telespectatorilor. Sportivii nu au nicio vină că sunt transformaţi cu cinism în nişte mutanţi utili scopului de îndobitocire a telespectatorilor. Au pus telegenic botul şi pixul la îndobitocirea populaţiei oameni cu carte, cum se zice: Mircea Dinescu, Florin Iaru, Emil Hurezeanu,Tănase et. Comp. În România nu există un post de televiziune autentic, apropiat de sacralitatea acestei profesii extrem de influente. Posturile actuale nu ştiu decât să manipuleze în folosul patronilor şi a obscurantismului politic. Nu va fi de mirare dacă, într-o bună zi, când va termina cu sportul de performanţă, inegalabilul Lucian Bute să devină actor la OTV, jucând Romeo şi Julieta împreună cu firava Nichita sau cu Sexy Brăileanca. Acesta este viitorul televizat al puţinelor lucruri frumoase din această ţară buimăcită de postcomunismul capitalist de second-hand.

TRAFIC DE INFLUENŢĂ TELEVIZATĂ

Unele posturi de televiziune au câte un mestecător de gumă fetidă care, cu o punctualitate astronomică, îşi varsă balele de rottweiller în dosul micului ecran, încercând să ne tot explice zilnic, seară de seară, inclusiv „în reluare”, cum numai ei au dreptate, cât de vizionari şi de democraţi sunt ei şi posturile lor cu coordonate de adăpost pentru câini de pripas. Cel mai jalnic dintre ei este acest Radu Moraru, un ins cu o cultură generală secundară, infatuat, arogant mai precis, subiectiv şi docil. Să dăm timpul înapoi cu câţiva ani, să-l vedem în imaginile de atunci. Un ins un pic ciudat, timorat, plin de ezitări retorice, de bâlbâieli chiar, derutat şi copleşit de faptul că e...teleast, ceva ce n-a visat în viaţa lui şi nici n-a mai existat în tot neamul său. Ca să nu mai zic aici de felul cum era îmbrăcat atunci, nu acum când suge lacom şi neruşinat, în văzul lumii, găurile din caşcavalul mucegăit şi portocaliu.  

   O altă creatură a televiziunilor de clan este Răzvan Dumitrescu, un tip ceva mai şcolit, mai cu tupeu şi cu o pervesitate de hienă în discurs. În discuţiile cu invitaţii săi afişează tot timpul un rânjet specific celui sigur pe sine, a cartoforului căruia îi vine în cască şi cel de-al cincilea as.

   Despre Ion Cristoiu nu mai am de multă vreme cuvinte. Nu înţeleg ce mai caută această epavă în mass-media. Vorbele sale în zig-zag (că doar a şi moşit o revistă cu acest titlu) zăpăcesc pensionarii şi alte categorii de amatori de poveşti cu găini violate. Cristoiu de azi nu mai e ziaristul şi scriitorul cât de cât interesant de pe vremea lui Ceauşescu. Regret sincer, mai ales că, în urmă cu ceva ani, chiar eram interesat de activitatea sa, în acest sens luându-i  un interviu pur literar, publicat  apoi în „Convorbiri literare”. Rictusul şi pervesitatea retorică a Cristoiului actual produce greaţă. Despre Ion Cristoiu nu mai am de multă vreme cuvinte. Nu înţeleg ce mai caută această epavă în mass-media. Vorbele sale în zig-zag (că doar a şi moşit o revistă cu acest titlu) zăpăcesc pensionarii şi alte categorii de amatori de poveşti cu găini violate. Cristoiu de azi nu mai e ziaristul şi scriitorul cât de cât interesant de pe vremea lui Ceauşescu.

   Stelian Tănase, veşnicul utecist Tănase, are aerele unuia devenit elitist la seral. Interminabilele sale şuşe cu Mircea Dinescu au devenit atât de anoste încât e greu să ghiceşti încotro vrea să zică. Îl mai trezeşte câte-o dată din blegeală Dinescu, răstindu-se la el prin strungăreaţă: „Bă !”. Aflu că şi acest Tănase, ca toţi trepăduşii mediocri din televiziunile vânturoase, ca şi „antenicul” şi agramatul Marius Tucă, ar fi făcut ceva avere de pe urma spumei de la gură.

   Un intelectual autentic, desantat de la postul de radio Europa Liberă, fost bursier Herder, Emil Hurezeanu, mă pune tot timpul în situaţia de a crede că lumea s-a întors cu susul în jos. Nu ştiu ce să mai cred, nu înţeleg ce caută o fiinţă atât de raţională şi de bun simţ la aceeaşi masă, în acelaşi studio cu cyborgul presei româneşti, veritabila mască leninistă atotştiitoare Cristian Tudor Popescu.

   Un alt scăpat din locuri protejate, al cărui discurs este însoţit tot timpul de un facies specific omului cu probleme de constipaţie, prezent şi el pe micul ecran în momente de vârf, pe nume Mugur Ciuvică, mă amuză nervos prin obsesia sa paranoică pentru personajul Băsescu, demersurile sale având un efect invers celui scontat.

   Din galeria acestor trăncălăi de duzină face parte consistentă şi micul hamster Dan Diaconescu, omul unui singur principiu: nesimţirea fetidă dusă la rang de parfum Channel. Priviţi-l când vi se adresează din micul său oteve, Trabantul televiziunilor indigene şi indigeste, nu vi se pare că ronţăie talaş amestecat cu bani nuferizaţi ? Unii zic că n-ar fi chiar aşa de prost pe cât pare. Uite că le dau dreptate, e mai deştept decât Alex. Ştefănescu, singurul român, şi scriitor pe deasupra, pe care nu-l ascultă nimeni când vorbeşte la televizor despre literatura sa română călărind o capră de recuzită.

   Mircea Badea nu mai are nevoie de nicio atenţie. Se bagă singur tot timpul în seamă. Mircea Badea nu mai are nevoie de nicio atenţie. Se bagă singur tot timpul în seamă. Schimonoselile sale au obosit deja până şi  morţii care l-au votat pe Traian. Băiatul crede că are muşchi pe creier şi creier în muşchi. Să fie la el.