SUBSPECIA DIVERTISMENT TV.

Ani în şir, actorul, regizorul, directorul de teatru, analistul politic, show-man-ul şi chiar omul de afaceri Florin Călinescu ne-a determinat să utilizăm foarte des telecomanda datorită apariţiilor sale histrionice, amestec de oligofrenie artistică şi tupeu de hingher cu stricnina sub mâneca hainei întotdeauna mult mai scurte decât mâinile-i de babuin. La ultima campania prezidenţială şi-a plătit şi el o parte din datorii, pledând cu sufleurul în cască pentru noul mandat băsescian, amintindu-ne, prin prestaţia-i colorată şi accentuat subiectivă, că are o afacere înrudită cu cea a fratelui preşedintelui.

   În aceeaşi subspecie de comici ai micului ecran, văduveşte de râs telespectatorii şi cuplul Huidu-Găinuşe, doi frizeri aflaţi în şomaj tehnic pentru că singurul lor client oficial, preşedintele portocaliu, are o pronunţată şi ireversibilă calviţie. Micile lor scenete sunt concepute să bine-dispună numai o parte din politicieni şi populaţie, fiind dincolo de limita vulgarităţii ostentative.

   Mare e grădina televiziunilor autohtone, atât de mare încât încap în mărăcinişurile ei şi figuranţi cu umor genetic, nu involuntar, zi de zi şi noapte de noapte bolborosind pe micul ecran şi cei doi pompieri ai râsului împotriva naturii: Becali şi Vanghelie – ultimul având deja câteva contribuţii esenţiale la îmbunătăţirea şi îmbogăţirea Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. În această subspecie se încadrează perfect, ba chiar dă un pic pe deasupra, cu aerul lui de gigolo sobru, strident gătit şi frezat Mădălin Ionescu, cel care, cu vreo săptămână în urmă, cu o zi înaintea Crăciunului, se tot străduia se ofere ceva şocant maniacilor tv., cum că Ceuşescu a fost homosexual iar soţia acestuia mare amatoare de bărbaţi. Chiar aşa, avea şi Ceauşescu un vapor. Şi dacă avea un vapor, musai trebuia să fie şi homosexual. Dacă ar fi avut o flotă...

   În această subspecie se încadrează perfect, ba chiar dă un pic pe deasupra, cu aerul lui de gigolo sobru, strident gătit şi frezat Mădălin Ionescu, cel care, cu vreo săptămână în urmă, cu o zi înaintea Crăciunului, se tot străduia se ofere ceva şocant maniacilor tv., cum că Ceuşescu a fost homosexual iar soţia acestuia mare amatoare de bărbaţi. Chiar aşa, avea şi Ceauşescu un vapor. Şi dacă avea un vapor, musai trebuia să fie şi homosexual. Dacă ar fi avut o flotă...

   Chiar dacă e plătit pentru altceva, otevistul Tudor Barbu face numai ce ştie. Are o tablă în studio, cretă colorată şi marker cu care trasează, desenează, colorează, scade şi adună nimicul cu nimicul. Bietul copil multidioptric a rămas blocat în faţa tablei încă din clasa a IV-a, iar postul lui Diaconescu e o grădiniţă ideală, căci oricum ar privi lucrurile elevul Barbu parcă tot mai bine e la grădiniţă decât la şcoală, mai ales că atunci când era la grădiniţă frecventa, în calitate de membrişor de partid, grelele cursuri politice ale doctorului în istorie C.V.Tudor.

   Autentice mostre de divertisment politic şi umor negru lamentabil ne-a oferit în ultimul timp micul şef de mare partid  Mircea Geoană, la un moment dat, în campania electorală pentru prezidenţiale, etalând nebănuite experienţe de  spiritism în direct, vorbind cu cerul şi cu regretatul său tată, confundându-l pe acesta cu încă neînălţatul la stele Ion Iliescu.

PEŞTII SANITARI DIN ACVARIILE TV

   Nu există post românesc de televiziune care să nu aibă în schemă măcar doi-trei indivizi cu aspect de bodyguarzi, rolul lor principal fiind similar cu cel al peştilor sanitari din acvarii, curăţirea rezidurilor de pe fundul acestora, inclusiv a celor produse de celelalte specii de peşti. Cele mai controversate emisiuni vin din această zonă murdară prin excelenţă. Unul ca Adrian Ursu a învăţat să ni se adreseze fără logoped din mers, în direct, la ore de vârf, uneori atingând stadiul superior al stării sale de efemeridă publicistică, imitând greoi până şi  modelul mediocru de moderator tv. Florin Codurăţeanu, omul care se pricepe la orice, inclusiv la orice.

   În gunoaiele de pe fundul acvariului politic îşi agită branhiile destul de sincronizat cu deşeurile din jur şi trecutul june Robert Turceascu, care, cu părere de rău, la ultima sa curăţenie generală, finala electorală Băsescu- Geoană, a ejectat mai mult gunoi decât trebuia să înghită.

   Cine este şi ce face Victor Ciutacu în televiziune, ştie toată lumea. Comportamentul său mârlănesc e cum nu trebuie mai nimerit pentru cei care acceptă să fie oaspeţi la emisiunile sale.

   Din când în când, pe micile ecrane descinde cu declaraţii incandescente, venit parcă direct din mijlocul vreunui trib din jungla amazoniană, unul care răspunde la numele de Victor Roncea. Omul aduce ştiri senzaţionale garantate doar de el, nu şi de posibilele laboratoare în care acestea sunt fabricate. Victoraş, numele tău e piranha. Pe tine cine te obligă să ne vrei binele, băieţaş? Se spune că delfinii şi caracatiţele ar poseda o inteligenţă deosebită, în comparaţie cu celelalte vieţuitoare din ape. Aşadar, delfinii, au şi un pic de nebunie în comportament, un fel de “buba la cap”, cum se zice-n popor. Uitaţi-vă la maestrul analist Valentin Stan cum se răsteşte la pereţii acvariului cu trei antene, cum dă nevricos cu boticul în sticlă urlând: „Măăăi, Băsesculeee,măi... Traienicăăă...!”  

    Se spune că delfinii şi caracatiţele ar poseda o inteligenţă deosebită, în comparaţie cu celelalte vieţuitoare din ape. Aşadar, delfinii, au şi un pic de nebunie în comportament, un fel de “buba la cap”, cum se zice-n popor. Uitaţi-vă la maestrul analist Valentin Stan cum se răsteşte la pereţii acvariului cu trei antene, cum dă nevricos cu boticul în sticlă urlând: „Măăăi, Băsesculeee,măi... Traienicăăă...!”  

   Un alt peştişor sanitar cu frunte lată şi aripioare retorice înguste e neobositul Mihai Gâdea, care, după nume, ar trebui să aibă alura unui rechin. Spre deosebire de alţi moderatori, el nu ştie şi nu poate decât să instige interlocutorii. Şi cum de multe ori aceştia sunt de teapa unuia ca Valentin Stan, misiunea e mai mereu îndeplinită. Aceasta este o infimă, dar cu rostul ei, parte din puzderia de pseudo-vedete din cauza cărora nu se mai poate vedea pe micul ecran măcar un film vechi, de cinematecă, ca să nu mai pomenim de multe alte lucruri vitale oricărei societăţi normale.     

CE N-AR MAI FI DE VĂZUT...

   În toată această brambureală imagistico-acustică e aproape imposibil să găseşti ceva ce te-ar putea destinde sau interesa cu adevărat. Nici desenele animate nu au un format educativ sau măcar distractiv pentru copii. Unele par mai degrabă concepute pentru a inocula violenţa în mintea acestora. Ca să nu mai spun că sunt difuzate mereu şi mereu aceleaşi filmuleţe golite de mesaje umane, locul personajelor de basm fiind luat de fel de fel de creaturi apocaliptice. Pe cunoscutele canale Animal Planet, Discovery, National Geographic etc. rulează non-stop, cu o repetivitate paranoică, aceleaşi emisiuni răsuflate.

   Nici pentru intelectualul obişnuit, dornic de câteva clipe de destindere în faţa televizorului, nu există nicio şansă. De exemplu, puţinele emisiuni dedicate cărţilor noi apărute sunt de un subiectivism similar celor politice. Nici pentru intelectualul obişnuit, dornic de câteva clipe de destindere în faţa televizorului, nu există nicio şansă. De exemplu, puţinele emisiuni dedicate cărţilor noi apărute sunt de un subiectivism similar celor politice. În ciuda masivităţii sale corporale, care ar trebui să-i dea şi o autoritate vocală ceva mai specială, când vorbeşte despre vreo carte criticul Alex. Ştefănescu pare castrat sub limbă. O altă efemeridă ce dă pe lângă critica şi istoria literară e Dan C. Mihăilescu, omul vorbind cumva în rate şi pledând agitat doar pentru cărţile unor autori fabricaţi, revăzuţi şi mereu adăugaţi pe scurta listă e elitelor nevizitate de cititori decât în reclame. La un moment dat, începuse să prezinte cărţi la grămadă şi un amic de-al meu. Făcea emisiune la minut pe un post în care de regulă se lăfăiau toate piţipoancele cu varice la creier. Noroc cu lipsa de rating a emisiunii respective.

   Personal, de mai bine de vreo trei ani sunt interesat doar de prestaţia excelentă a lui Ion Bogdan Lefter de la TV Cultural. De fapt, toată echipa de acolo oferă o viziune culturală credibilă. Asta până apare pe ecran Horia Roman Patapiecivi cu o mână la falcă şi cu cealaltă mestecând între degete nedespărţitu-i pix supermanic, în timp de bieţii copii duc dorul  eroilor adevăraţi, ca dumnealui, din jurul bătrânului Popeye Marinarul...

Marin Ifrim