NOI DE-AICEA NU PLECĂM

Nu plecăm în străinătate, şi nici... acasă, cum pervers suna lozinca revoluţionară din miezul de laborator al loviturii de stat cazon din 1989. Chiar sunt întrebat aşa, cu sictir, de către cei care sunt fătaţi să întrebe, de ce nu plec din ţară, de ce nu-mi văd de treburile mele. De-al dracului. Să plece dracul, nu eu... cu convingerea că într-o bună zi "totul" se va sfârşi. Adică dracul va lua elicopterul şi dus va fi... *** NU EXISTĂ SĂ EXISTE *** BOMBOANA DE PE RAHAT *** RUGĂ PENTRU ALŢII *** BRAVO, SORIN ILIEŞIU... *** MIRCEA BADEA POATE FI ŞI SIMPATIC *** CLANŢE LA PRIMĂRIE (Pamflete) *** N-AŢI MAI AVEA LOC NICI MĂCAR ÎN CIMITIR... *** TOT SCURT PE DOI ŞI-UN SFERT ÎNTREG

NOI DE-AICEA NU PLECĂM

     Nu plecăm în străinătate, şi nici... acasă, cum pervers suna lozinca revoluţionară din miezul de laborator al loviturii de stat cazon din 1989. Chiar sunt întrebat aşa, cu sictir, de către cei care sunt fătaţi să întrebe, de ce nu plec din ţară, de ce nu-mi văd de treburile mele. De-al dracului. Să plece dracul, nu eu. Ca mine, sunt foarte mulţi oameni. Ca mine, sunt foarte mulţi oameni. La fel de simpli şi de direcţi în relaţia lor cu realitatea imediată. Oameni care îşi odihnesc oboseala cu convingerea  că într-o bună zi "totul" se va sfârşi. Adică dracul va lua elicopterul şi dus va fi La fel de simpli şi de direcţi în relaţia lor cu realitatea imediată. Oameni care îşi odihnesc oboseala cu convingerea  că într-o bună zi "totul" se va sfârşi. Adică dracul va lua elicopterul şi dus va fi. Oameni care spre deosebire de filozoful Pleşu nu au obosit gândind, ci doar trăgând nădejde. Cum să ceri unor asemenea oameni să se care de pe aici, să se ducă în Hegel-ul mă-sii de neant, doar aşa, de dragul dracului şef de la "paşapoarte"?

NU EXISTĂ SĂ EXISTE

    Din câte cred eu, în România actuală nu există calcule politice de anvergură, naţionale, decât cele "concepute" de leninistul Băsescu. De fapt, în desele sale expectoraţii televizate, afirmă clar şi apăsat că el e "statul". Aşa să fie, pentru că, în situaţia asta, dincolo de flotă, n-am mai putea exporta nimic. Cine naiba ar putea lua de la Băsescu măcar un cornet cu seminţe de floarea-soarelui şi şi-ar băga între dinţi coji prăjite în rahat? El e omul care crede că "ne face" pe toţi. Zât! Zilele trecute am avut onoarea să fiu vizitat de un om de mare caracter, un fost numărul cinci sau şase în stat, nu cu multă vreme în urmă. Printre altele, acesta mi-a reproşat faptul că mă las tăvălit pe un blog de exterminare de către un dement. Adică, vorba personajului caragialesc, de ce nu-mi reperez onoarea. I-am explicat şi a înţeles. Din câte cred eu, în România actuală nu există calcule politice de anvergură, naţionale, decât cele "concepute" de leninistul Băsescu. De fapt, în desele sale expectoraţii televizate, afirmă clar şi apăsat că el e "statul". Aşa să fie, pentru că, în situaţia asta, dincolo de flotă, n-am mai putea exporta nimic Caut o formulă de puşcărie psihiatrică pentru băiatul cu nervuri portocalii la bilă. Revin la ăl cu coarne de ren de Sahara, preşedintele lui Şnecker. Tot ieri, aşa, din senin, pe stradă, am fost întâmpinat de un om de treabă, pensionat recent. Nu-i dau aici numele şi nimic altceva ca să nu i se facă vreun rău. M-a întrebat doar atât, dacă ştiu cine conduce în realitate această ţară nenorocită. Fireşte, i-am răspuns prompt: "Ea". Am numerit-o, ca să zic aşa, dar nu în centrul găurii. Mi s-a explicat: "Când nu e beat, mai zice şi el câte ceva. În rest, ea decide totul!". "Ea", fiind, fireşte atât de cunoscută încât nu mai are nevoie de nume. E cea care tuşeşte în brici.

Ps

   Acum, pentru Guvernul Boc şi-a dat demisia în ropote de aplauze, trebuie insistat să plece şi Băsescu. Dacă nu va înţelege că trebuie să plece, vom avea dovada clară a capului răutăţilor din ultimii 7 ani.

BOMBOANA DE PE RAHAT

     Ţara asta strâmtă-n teritoriu şi lungă în prostie, e dotată, din păcate, dintr-o muţenie blagiană întoarsă pe dos, printre altele, şi cu un post cu pretenţii de instituţie naţională. Ceva care se recomandă naţional şi internaţional: "Radio...". Şi, ca atare, în scopul din sine şi invers, ca la perveşii de la natură,  acest radio ne iradiază, dezinformează populaţia cu un cinism incredibilŢara asta strâmtă-n teritoriu şi lungă în prostie, e dotată, din păcate, dintr-o muţenie blagiană întoarsă pe dos, printre altele, şi cu un post cu pretenţii de instituţie naţională  . Dacă tot desfiinţăm sisteme de sănătate, învăţământ etc., de ce nu am renunţa, aşa, repede, scurt pe doi şi-un sfert, la aceste "posturi naţionale", nişte locuri de muncă, ştiu şi cei care nu ştiu, ocupate în proporţie de 51 la sută din restul de 49 la sută care, în fond, e tot al lor, tot cu voie de la ei, cu tot tacâmul.

RUGĂ PENTRU ALŢII

     Mă uit în jur, în biserica noastră şi în bisericile altora. Nu pot înţelege în ruptul capului de ce trebuie să ne rugăm în genunchi, neapărat în genunchi. Măcar o dată pe săptămână trec pe la biserică. Aprind lumânări şi câteodată zăbovesc la slujbă. Când drept-credincioşii lui peşte se aşează în genunchi, ca la vot, rămân în picioare nu pentru a-L sfida pe Dumnezeu sau pe preotul  slujbaci, ci pentru că, de-aş îngenunchea, m-aş simţi ca un căţel care dă idiot din coadă pentru o firimitură de pascăNu pot înţelege în ruptul capului de ce trebuie să ne rugăm în genunchi, neapărat în genunchi. Măcar o dată pe săptămână trec pe la biserică Şi ar mai fi câte ceva. Uneori văd prin biserici inşi care nu sunt născuţi de mame şi taţi, ci încrucişaţi de tatăl şi mama dracului, inşi care, ştiu bine, au făcut mult rău "la viaţa lor". Îşi pierd vremea pe acolo, printre "poze", tot trăgând nădejde c-o muri sau s-o pensiona vreun înger căruia să-i ia locul.                                                                               

BRAVO, SORIN ILIEŞIU...

    Acum câteva luni am publicat un articol destul de dur la adresa regizorului Sorin Ilieşiu. Am avut motivele mele întemeiate. Acum îl privesc şi ascult pe acest artist la televizor, protestând în felul său pedant împotriva situaţiilor anormale din ţară, din societate. Ba chiar vrea un fel de dialog public cu Pleşu, Patapievici şi alte nimicuri care au înfiinţat Grupul de Dialog Social, imediat după lovitura de stat din 1989. Sorin Ilieşiu e un om corect, are nişte reacţii la zi, ca să zic aşa. Se comportă normal, ca un om cu frica lui Dumnezeu în sân şi cu credinţa în suflet. M-a impresionat când l-am auzit vorbind despre Mihai Eminescu Sorin Ilieşiu e un om corect, are nişte reacţii la zi, ca să zic aşa. Se comportă normal, ca un om cu frica lui Dumnezeu în sân şi cu credinţa în suflet. M-a impresionat când l-am auzit vorbind despre Mihai Eminescu. Cu câteva zile înainte, un gedesist din ăsta cu şorici sub barbă, Mircea Mihăieş, m-a atacat violent-mascat în "România literară", pe o pagină întreagă, ca şi cum aş fi fost vreun clasic în viaţă, din cauză că am avut obrăznicia să organizez o manifestare dedicată poetului naţional.

MIRCEA BADEA POATE FI ŞI SIMPATIC

    Despre acest specimen am scris multe miniarticole. Băiatul are lipsă un firişor la cerebel. Dar nu e deloc prost. Dimpotrivă, uneori, cu spontaneitatea sa retorică face pur şi simplu giumbuşlucuri literare, balet "în gura presei". După nişte ani de dispreţ motivat, acest băiat mi-a devenit simpatic, "simpăticuţ", cum ar zice el. Dimpotrivă, îmi e din ce în ce mai simpatic pentru emisiunile sale devastatoare la adresa puterii şi, în special, a ăluia cu faţă de sfeclă de sare. Mirciulică, să trăieşti o mie de ani Nu mă mai deranjează maimuţărerile sale, nici aşa-zişii săi muşchi televizaţi şi nici îmbrăcămintea impozantă. Nu mă mai deranjează nimic la Mircea Badea din "sectorul 3". Dimpotrivă, îmi e din ce în ce mai simpatic pentru emisiunile sale devastatoare la adresa puterii şi, în special, a ăluia cu faţă de sfeclă de sare. Mirciulică, să trăieşti o mie de ani. Te asigur că eşti mult mai inteligent şi mai folositor decât burdihanul lui Pleşu şi căpăţânica lui Andreiul care a branconat fosta Editură Politică. Să fie la matale. Vorbesc serios, chiar poţi fi simpatic.

CLANŢE LA PRIMĂRIE

(Pamflete)

    După nici trei zile de la anunţarea candidaturii micuţului Irinel la postul de primar general al Capitalei, pe posturile tv. de scandal au apărut două fleorţe, două curve de profesie, care, ca şi simpaticul Irinel, mic şi-al dracului cum e cucerindu-ne în momentele sale de glorie prin broasca uşii, şi-au anunţat şi ele candidaturile la postul respectiv. Au auzit că la primărie e multe clanţe. Vorba ceea, numai clanţe. Toate chestiile astea împuţite vin imediat după ce dr. Raed a fost forţat să demisioneze din fruntea SMURD, după ce a refuzat, aşa cum se zice, să candideze la apropiatele alegeri contra lui Oprescu. Ba chiar are o regulă de fier: să înlocuiască un rău mic cu unul mult mai mare. Unde ne duce acest căpcăun mult mai hilar în caricaturism decât Benito Musollini? Vorba ceea, doctor pe doctor se scoate. Atâta ştie acest diabolic Băsescu. Să dezbine definitiv, să facă din bărbaţi cu personalitate ceva de unică folosinţă. Ba chiar are o regulă de fier: să înlocuiască un rău mic cu unul mult mai mare. Unde ne duce acest căpcăun mult mai hilar în caricaturism decât Benito Musollini? Mulţi sunt convinşi că această faţă cu fermoar e sprijinit(ă) total de americani. E posibil doar dacă vedem în America nu o putere, un mare, efemer şi agresiv imperiu, ci o biată cârjă cu care diavolul îşi cară opincile prin ţări făcute de Dumnezeu, nu de criminali deportaţi din Europa şi de aiurea, animale "religioase" care, într-un timp record, au săvârşit un genocid biblic, distrugerea definitivă a "pieilor roşii". 

N-AŢI MAI AVEA LOC NICI MĂCAR ÎN CIMITIR...

     Undeva pe lângă siamezii Ponta-Antonescu, pe micul ecran apare mai mereu, în momente caragialeşti, preşesoldatul lui Voiculescu Antene, pricoliciul Daniel Constantinescu. Cu ocazia acestor săptămâni de proteste, acest papagal alb-negru, imposibil de învăţat să înveţe a ciripi în limba română, folosindu-şi omuşorul doar pentru a nu-şi descărca dintr-o dată latrina retorică amazoniană din gâtu-i fără supape, a tras, în direct, la un post tv., o concluzie cosmică. Dându-şi cu părerea, a încercat să convingă telespectatorii că protestanţii trebuie lăsaţi să manifesteze, trebuie să li se asculte doleanţele şi să se ţină cont de acestea. După care, această caricatură nereuşită vine cu soluţia finală. "După ce vom vedea ce vor, vom veni noi şi vom încerca să rezolvăm..." Micul filozof a ajuns la concluzia nu se mai poate realiza niciun dialog între putere, opoziţie, sindicate etc. A naibii gânganie, a descoperit că doi cu doi fac unu. Dar unde ar fi schepsisul minţii acestui avorton politic. Dându-şi cu părerea, a încercat să convingă telespectatorii că protestanţii trebuie lăsaţi să manifesteze, trebuie să li se asculte doleanţele şi să se ţină cont de acestea. După care, această caricatură nereuşită vine cu soluţia finală. "După ce vom vedea ce vor, vom veni noi şi vom încerca să rezolvăm...". De ce să mai veniţi voi, mă, beliţilor la conştiinţă? Nu vă e de ajuns ce aţi făcut din această ţară? Nu aveţi unde să mai veniţi, măcelăria a dat faliment. N-aţi mai avea loc nici măcar în cimitir...

TOT SCURT PE DOI ŞI-UN SFERT ÎNTREG

   Supărat din creştet până-n chelie pentru că nu e ceea ce s-a dorit înainte de vremelnicu-i avort metaforic, o căpuşă peste viaţa literară a unui om corect cu vorbele scrise şi cele de rugăciune creştină, infractorul Bulion Naparte şi-a dat foc la valiza cu peruci şi elemente chimice de dedublare a unui cavboi călare pe raţe violate încă din ou. Ca la el, ca-n neamul mă-sii, regula fiind virgula din creştetul raţei şi puţa mică dintre osânza din josul lui răţel. Ca gospodar modest, ce poţi face cu o pereche de raţe beteşugite la popou? Varză, nu, bulion dulce nu, raţă curvă din mă-sa, na de mai pune botul pe ardeiul usturat. Uite-aşa, ca securiraţele de profesie, colo mac, dincolo, mac-mac, raţa Bulion Naparte n-a avut parte, de Crăciun şi de An Nou, decât de belit gura în urechea microfoanelor lui marean. Păcat, păcat pentru osul masdstoid din ureche vărsat direct în vata de plumb a marinelului. Pe banii bulei electorale... E prea de tot!

*

     Marean de la pupitrul fostei-foste securităţi contraatacă. Cică e "om de cultură". O fi avut probleme cândva cu bulionul scurs din nasul celor anchetaţi. Le-o fi făcut familiile varză. Tot mâncând cuvinte pe microfoane, s-a specializat în culinaristica timpanului regal în re magiun. Aflu că ar fi publicat şi o carte de bucate Borgia, dându-se prieten "la cataramă" cu un degustător cât de cât calificat, mort, între timp, de foame şi atât.  Un fel de plagiat legal şi letal, acceptat ca şi un viol de mărar în amestecul unui rahat de curcă, ca să fie, totul, fireşte, cât mai naturel. Expectorat de propria bulimie în rele, marean e în prag de faliment, nu-l mai recunoaşte drept bucătar al urechilor de animale hăituite şi hăcuite nici pe fostul său şef din dealul ciuhoit al vremurilor în care mioriţa sa sugea pânâ-n cotorul cărţii doctrina manualului de partid unic pentru fiecare familie aleasă.  Istoria reală ne scrie din mers. Pe toţi. Doar că pixul nu mai e în mâna turnătorilor. Şi nici hârtia, cu excepţia celei recomandate de actorul Rebengiuc, un alt mare artist-recitator de ode, diode şi triode, devenit, peste 22 decembrie, un oarecare contestatar al mămăligii prea puţin sărate şi fără cui la explozie.

*

    Aşa cum am mai tot spus, sunt vizi(go)tat destul de des de o sirenă căreia i-am explicat că nu ştiu să înot în orgasmul scuipatului ei retoric. O femelă în călduri reci, calculate, numai bună de a mă proteja de abundenţa de libertate în ochii ciacârilor de meserie nativă. Ultima "întâlnire"  s-a consumat în prezenţa unui martor. Aşa e firesc. Abia acum încep să pricep diferenţa dintre mercenarul de profesie şi curva de meserie. E ca şi cum versul şi aversul unei monede ar conta pe care parte a părţii ar fi. E ca-n pozele electorale ale diliului care anunţa irodic că de ce ne e frică nu vom scăpa. Şi cum nu ne-a fost frică, diavolul a rămas încrucişat în frunte şi-ntre solzii reptilelelor sale cu cozi de topor între bulane de miliţience.

*

    Aţi auzit de atâtea arestări şi atâta puşcărie pe vremea comuniştilor cu un obraz spre capitalism şi cu celălalt spre comunist, aşa cum se întâmplă acum, la minut, pe vremea acestui Băsescu în trecere pe aici? Ăştia ai lui Băsescu vor să scape de hoţi, să rămână singuri. E o treabă tribală, de junglă. Fireşte, n-o să ţină figura. Ţara asta e mult mai cariată decât imaginaţia funestului Băsescu. Ea se va prăbuşi altădată, nu acum, cu pârţ în pupă. Arestările de zi cu zi fac parte  din viaţa de gubernie răsăriteană. Aţi observat ce miel de oaie e Becali după ce a stat ceva timp în uterul cu gratii a puterii portocalii. A fost fătat încă o dată, direct în ieslea parlamentului european. Acum îl iubeşte pe ciobanul-şef, ăl troznit cu măciuca incompetenţei direct în tarele dintre ochi. Arestaţi din toate judeţele, uniţi-vă-n puşcării. Ca să fiţi ce-aţi fost şi mai mult decât atât, nişte inşi care încă nu aţi gustat vreodată puşcăria în libertate, ci doar libertatea în puşcărie.

Marin Ifrim