Home | OPINII | Marin Ifrim | ZĂPADA GUVERNULUI...

ZĂPADA GUVERNULUI...

Publicat de
ZĂPADA GUVERNULUI...

Guvernele României, cel al lui Boc şi cel clonat, al securiungureanului, au tocat zăpada cu limba lor de şerpi cu câte şapte capete fiecare, au lins până şi sarea ce trebuia aruncată peste asfalt, au minţit cu o nesimţire holocaustică, au jignit cu patimă propriul popor. Nişte înşi cărora nicio pedeapsă de cod penal nu le-ar fi de ajuns. Au ajuns până acolo încât au politizat zăpada... *** CUM VA PICA... (vine, vine primăvara/şi-un pamflet e toată ţara) *** "OM LA APĂĂĂĂ!" *** ANTENA 3

 

ZĂPADA GUVERNULUI...

Timp de două săptămâni, în toiul recentelor ninsori, am tot încercat să ţin legătura cu fratele meu, la Bălăceanu de Buzău, acolo unde, de 84 de ani, trăieşte mama noastră. Fratele meu e un supravieţuitor, nu grija sa o duceam, ci a acestei biete femei greu încercate de viaţă şi a celor doi nepoţi ai mei: Andrei şi Mitel. Ştiam că nu prea mai au lemne de foc şi aş fi putut rezolva această problemă. În tot acest timp, un văr din Caracal, din satul celebrului Marius Tucă cu bretele, mă tot suna să mă întrebe ce ştiu, ce se întâmplă în satul nostru. Îi tot explicam că deşi sunt la câţiva paşi de familiile noastre, nu pot contacta absolut pe nimeni. Nici chiar pe primar. Tatăl vărului meu are vreo 90 de ani şi a fost un... anticolectivist convins. Au stat în beznă şi-n criză chiar şi de lumânări. Au ajuns să bage în sobă ştiuleţi de porumb. Asta înseamnă că au avut un element de supravieţuire şi că nu sunt beţivii guvernului. La un moment dat, nu au mai avut nici măcar apă de băut. Au folosit o fântână grozavă, parcă îi simt apa miraculoasă pe limbă, din curtea unui frate al tatălui meu, a cărui casă e la vreo 200 de metri de casa familiei mele. Nu mai reţin care mare om de cultură a spus: "Nu ne răzbunaţi!"  Ura pur şi simplu colhozul din sat. drept pentru care-şi găsise o slujbă la oraş, făcând naveta vreo două decenii. Despre aceste două săptămâni de iarnă de groază s-a scris şi s-a vorbit foarte-foarte mult. De nu ar fi existat postul de televiziune Antena 3, totul ar fi trecut pe sub mort, ca pisica prost-vrăjită. Acum ştim aproape totul. Guvernele României, cel al lui Boc şi cel clonat, al securiungureanului, au tocat zăpada cu limba lor de şerpi cu câte şapte capete fiecare, au lins până şi sarea ce trebuia aruncată peste asfalt, au minţit cu o nesimţire holocaustică, au jignit cu patimă propriul popor. Nişte înşi cărora nicio pedeapsă de cod penal nu le-ar fi de ajuns. Au ajuns până acolo încât au politizat zăpada. În timp ce inclusiv populaţia urbană era pur şi simplu speriată de dezlănţuirea naturii, mahării din fruntea statului în cur mâncau căcat electoral cu lopata. Preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, un economist de top, a cerut stare de necesitate. Da de unde, la Prefectura Buzău veghează un nene, unul Beganu, care a blocat pur şi simplu demersul domnului Mocanu. În acelaşi timp, marele politician Cezărică Preda, încă şef la PDL Buzău, tăcea ca vata-n ureche şi, ce credeţi că făcea ? Se impardona în curtea tătarului de la Cotroceni, cu firma sa ecologică, să dea zăpada peste gard că i se înţepenesc în gheaţă pantofii gonflabilei din spatele turismului. Nea Preda e cunoscut şi recunoscut şi drept  "Rege al Gunoaielor". Păi, totul e clar. Cine putea macula mai bine zăpada decât un expert în urină de partid?

   În fine, după vreo două săptămâni de stres, am reuşit să vorbesc cu ai mei. Nu au avut nicio posibilitate de comunicare. Au stat în beznă şi-n criză chiar şi de lumânări. Printre altele, în aceste două săptămâni a murit poetul Ion Nicolescu. O legendă încă din timpul vieţii. Îmi e jenă să spun tot ceea ce simt. În ultima vreme a locuit în Buzău. I-am dat tot ce am putut. Nu numai eu. Am mai spus undeva, fiecare scriitor buzoian îi oferea aşa, un fel de TVA. Fostul deputat Mircea Costache îi dădea în fiecare lună câte 3-4 milioane de lei vechi, plus nişte sacoşe cu alimente luate în direct, sâmbăta, din Piaţa Centrală Buzău. Criticul şi prozatorul Stan Brebenel i-a cules la calculator vreo 4 cărţi de versuri pentru reeditare. Din fel de fel de motive, Ion Nicolescu nu a fost de acord să i se reedizeze vreo carte. Vroia bani pur şi simplu. Ştia ce vrea iar noi credeam că e nebun Au ajuns să bage în sobă ştiuleţi de porumb. Asta înseamnă că au avut un element de supravieţuire şi că nu sunt beţivii guvernului. La un moment dat, nu au mai avut nici măcar apă de băut. Au folosit o fântână grozavă, parcă îi simt apa miraculoasă pe limbă, din curtea unui frate al tatălui meu, a cărui casă e la vreo 200 de metri de casa familiei mele. Nu mai reţin care mare om de cultură a spus: "Nu ne răzbunaţi!"

    Totuşi, chestia asta cu răzbunarea nu e în regulă. Nu văd de ce nu ar fi ciuruit măcar Băsescu doar pentru că flota nu mai flotează. Vorba ceea, în curând vor veni inudaţiile şi nu ne strica să avem şi noi câteva vapoare. Măcar Băsescu trebuie să răspundă pentru distrugerile din timpul mandatelor sale. Restul, fufele din jurul său, la produs asfalt.

    Printre altele, în aceste două săptămâni a murit poetul Ion Nicolescu. O legendă încă din timpul vieţii. Îmi e jenă să spun tot ceea ce simt. În ultima vreme a locuit în Buzău. I-am dat tot ce am putut. Nu numai eu. Am mai spus undeva, fiecare scriitor buzoian îi oferea aşa, un fel de TVA. Fostul deputat Mircea Costache îi dădea în fiecare lună câte 3-4 milioane de lei vechi, plus nişte sacoşe cu alimente luate în direct, sâmbăta, din Piaţa Centrală Buzău. Criticul şi prozatorul Stan Brebenel i-a cules la calculator vreo 4 cărţi de versuri pentru reeditare. Din fel de fel de motive, Ion Nicolescu nu a fost de acord să i se reedizeze vreo carte. Vroia bani pur şi simplu. Ştia ce vrea iar noi credeam că e nebun. Cerea câte 60.000 de euro drept de autor pentru fiecare volum. Mai în glumă mai în conştiinţa sinelui. Punea condiţii imposibile, părea speriat definitiv de sărăcie. Pentru el celebritatea nu a fost o povară, ci o iarnă a sufletelor noastre pipernicite. Ne-aţi îngheţat sufletele, domnilor de la externele internelor şi de la internele externelor. Ion Nicolescu a murit într-o iarnă croşetată de poeziile sale scrise pe genunchii lui Eminescu. Dacă ceilalţi îl întâlneau cel mult o dată pe lună, eu îl vedeam zilnic. Venea foarte discret, deschidea uşa biroului directorului Mircea Costache, unde locuiesc şi eu cu serviciul, fără chirie, şi mi se adresa stins, dimineaţa, pe la orele 10,00: "Marine, mi-e foameee"

    Îmi vine greu să scriu aceste rânduri. Parcă mă bag singur în seama nimicului unor oglinzi paralele. Totuşi, ca să nu uit, trebuie să spun în ce relaţie dificilă eram cu marele poet. Dacă ceilalţi îl întâlneau cel mult o dată pe lună, eu îl vedeam zilnic. Venea foarte discret, deschidea uşa biroului directorului Mircea Costache, unde locuiesc şi eu cu serviciul, fără chirie, şi mi se adresa stins, dimineaţa, pe la orele 10,00: "Marine, mi-e foameee". Uneori îi potoleam foamea, alteori ne iritam unul pe celălalt. Mi-e ruşine că l-am supărat de multe ori. De fapt, nu prea se mai putea supăra. El trăia deja într-o altă lume. Ce iarnă nenorocită.

CUM VA PICA...

(vine, vine primăvara/şi-un pamflet e toată ţara)

   Chiar aşa, cum vom scăpa de găozar? E o întrebare care-i frământă inclusiv pe cei care ne frământă pe noi din cauza sa. Aud fel de fel de variante science fiction. Nu mai cred în poveşti încă de pe vremea când Scufiţa Roşie se tăvălea în pădure cu lupul. Ar însemna prea mare cheltuială dacă i s-ar asigura un acoperiş, un elicopter şi o baie de mulţime care să-i dea cu huo din rărunchi. Am senzaţia că Băsescu deja a căzut imediat ce micul Boc şi-a băgat în ghips mandatul de prim-ministru Sunt convins că Băsescu va avea o plecare uşoară, cumva cu fundul pe vreun veceu, nicidecum în fruntea unei ţări peste care a tras toată apa  de deasupra latrinei sale marinăreşti. Insul ăsta e, aşa e perceput, ultimul reprezentant al poliţiei politice comuniste. Când e dat drept fost securist, e jignită fosta securitate. Băiatul, se vede bine, din privirea sa rătăcită, încă nu ştie de unde vine şi unde se duce. Ia-te după cărarea ochilor săi şi ai belit-o. Ca atare, firesc ar fi ca acest carcalac-şef să pice direct în fund. Ar însemna prea mare cheltuială dacă i s-ar asigura un acoperiş, un elicopter şi o baie de mulţime care să-i dea cu huo din rărunchi. Am senzaţia că Băsescu deja a căzut imediat ce micul Boc şi-a băgat în ghips mandatul de prim-ministru. Ceva pute şi încă nu-mi dau seama precis de unde vine băseseala.

"OM LA APĂĂĂĂ!"

    Ştiţi cum se strigă când vreun popârţău de apă oceanică e scuipat de pe punte din cauza vreunei flatulaţii a naturii sau din prea mult rom de mere şi pere-n beregată: "om la apăăă!". Băsescu e în lichid rinichios până la gât, încă nearuncat la rechini, şi nu vrea ca să vrea să plece acasă, dimpotrivă, e gata să ducă canoea republicană până la buza cascadei Niagara, de parcă ar fi doar ambarcaţiunea familiei sale. În curând se va topi imensa cantitate de zăpadă căzută peste ţară în acest februarie de pomină. Fireşte, vom avea inundaţii. Va fi groaznic pentru mulţi amărâţi. Nu şi pentru cei care ne stăpânesc peste voinţa noastră În curând se va topi imensa cantitate de zăpadă căzută peste ţară în acest februarie de pomină. Fireşte, vom avea inundaţii. Va fi groaznic pentru mulţi amărâţi. Nu şi pentru cei care ne stăpânesc peste voinţa noastră. De-o fi să fie, mă gândesc că lui Băsescu ar trebui să i se mai acorde măcar o şansă. Dacă tot vin inundaţiile, şi sigur vor veni, să i se facă o bărcuţă, acolo, în fundul curţii cotrocenite, ca, la o adică, să-l ia apa lin şi îndelung şi să fie dus fără întors, nu ca Noe,  de unde a venit cu adevărat, să fie anversat prin locurile sale secrete, nu în inima ditamai ţării lui Nicolae Iorga şi a lui Ion Antonescu.

ANTENA 3

   Am scris zeci de articole critice la adresa acestui post de televiziune. Am mărunţit emisiunile, ca să zic aşa. Mie personal "Antenele" lui Voiculescu mi-au făcut un rău direct. Ca atare, aş avea o motivaţie clară de a le "încondeia" orice activitate media. Din păcate, ca mai tot românul de rând, nu mai am nicio altă opţiune. Celelate posturi de televiziune sunt în hibernare sau în cine ştie ce spălare de bani. Mă uit la Antena 3 inclusiv din motivaţii politice. Am ajuns să-l suport pe derbedeul de Mircea Badea, dar şi pe isterica Dana Grecu, pe incomensurabilul Valentin Stan, pe ancestralul Mihai Gâdea (ăl cu frunte peste creier, ca-n Stargate), pe Niels, pe Radu Tudor (un ţopârlan cu aere de parapantă cazonă), pe şi pe şi pe şi pe. În primul rând, Antena 3 are meritul de a fi singura formă de  opoziţie organizată şi coerentă împotriva actualei puteri discreţionare. În al doilea rând, dacă nu ar fi existat acest post de televiziune, în prima jumătatea de februarie a anului în curs, ţara noastră ar fi fost teleportată direct în ficaţii de oţel ai Siberiei Să fie la ei. Totuşi, ca-n poveştile cu victima şi călăul, nu am cum să nu recunosc că Antena 3 şi creaturile la care tocmai m-am referit, îmi/ne sunt vitale în aceste vremuri incredibile. În primul rând, Antena 3 are meritul de a fi singura formă de  opoziţie organizată şi coerentă împotriva actualei puteri discreţionare. În al doilea rând, dacă nu ar fi existat acest post de televiziune, în prima jumătatea de februarie a anului în curs, ţara noastră ar fi fost teleportată direct în ficaţii de oţel ai Siberiei. Drept pentru care, oricum aş întoarce-o, inclusiv "ca la Ploieşti", sincer să fiu, a început să-mi fie drag de cei despre care tocmai făcurăm aci scurtă vorbire. Asta e ! Mai bine mai târziu decât ieri!

 ps

    Elena Udrea a vrut să doneze sânge. Un doctor deştept i-a explicat că nu e cazul, că are, aşa, un fel anemie. Mai bine aşa decât altfel, ca să nu o spun pe a dreaptă!

Marin Ifrim

  • Trimite unui prieten Trimite unui prieten
  • Versiune pentru imprimantă Versiune pentru imprimantă
  • Versiune text Versiune text

Informatii Autor

Marin Ifrim

Articolul este etichetat cu:

Acest articol nu are etichete

VOTEAZĂ ACEST ARTICOL

5.00