CE DORIŢI SĂ VĂ DORIM DE ZIUA VOASTRĂ?

Nu sunt misogin, dar nici nu fac parte din vreo mişcare feministă, măcar şi pentru faptul că, din câte am auzit, toate mişcările de acest gen sunt destul de exclusiviste ca să accepte şi bărbaţi.

Mă număr, însă, printre aceia care au avut o mamă pe care au iubit-o, au o soţie – mama copiilor lui, colege, vecine pe care le apreciază şi le iubesc.

                     Am auzit de curând că pe la englezi circulă o vorbă de duh care, chiar dacă ne dezavantajează pe noi, bărbaţii, merită  să fie transmisă mai departe: de ce femeile nu pot avea performanţele pe care le obţin bărbaţii? Pentru că femeile nu pot avea în spatele lor nişte neveste care să le dirijeze din umbră! Am auzit de curând că pe la englezi circulă o vorbă de duh care, chiar dacă ne dezavantajează pe noi, bărbaţii, merită  să fie transmisă mai departe: de ce femeile nu pot avea performanţele pe care le obţin bărbaţii? Pentru că femeile nu pot avea în spatele lor nişte neveste care să le dirijeze din umbră!

                      Trebuie să recunoaşteţi că v-a plăcut, doamnelor şi domnişoarelor, nu-i aşa? Astăzi este ziua voastră şi nu am un alt dar la îndemână, decât acela al recunoaşterii cinstite, lipsite de prejudecăţi şi menajamente, a rolului vostru într-o lume care tinde să devină tot mai bărbătească, mai bărbătoasă, mai lipsită de delicateţea proprie feminităţii. Trăim într-o lume tot mai agresivă, tot mai bulevardieră şi obscenă, încât, treptat- treptat, fără să vă daţi seama, vă schimbă şi pe voi, cele care ne sunteţi singura oază de seninătate şi de linişte şi de a căror gingăşie avem atâta imperioasă nevoie.

                        Pe vremea îndepărtatei mele tinereţi, duminica după-amiaza, doamnele ieşeau la plimbare prin parcul oraşului, la braţ cu bărbaţii lor, ochii le iradiau un soi de bucurie simplă, a faptului împlinit, a unei minuni care vine de la Dumnezeu, bărbaţii le purtau protector, se poziţionau totdeauna spre partea exterioară a trotuarului, pentru a le feri de eventualele accidente, exista atâta bucurie în privirile perechilor acelea de toate vârstele, încât noi, adolescenţii, aproape că râvneam să treacă mai repede timpul, ca să ajungem şi noi la un astfel de paradis.

                      Domnişoarele de liceu ieşeau şi ele la plimbare, era singura dată când aveau voie să îmbrace şi altceva decât cazona şi ponosita uniformă şcolară, cu nelipsitul ei număr matricol pe braţ , se întâlneau aproape pe furiş cu prietenii lor, abia dacă îndrăzneau să se ţină de mână, hoţeşte, cu spaima de a nu fi văzuţi de doamna dirigintă care să le scadă nota la purtare pentru comportament necorespunzător…

                      Nu-i aşa că vă vine să râdeţi, domnişoarelor din ziua de astăzi? Oare chiar să fi existat aievea o asemenea mare şi sfântă prostie omenească?

                      Astăzi, fetele de liceu sunt cu totul şi cu totul altfel: uniforma a dispărut, fiind înlocuită cu cercelul din buric; blonda devine peste noapte brună, bruna – roşcată, unele au părul vopsit chiar în toate culorile curcubeului; mestecă ciunga, unele chiar sparg în dinţi seminţe de dovleac, ori de floarea soarelui, ascultă manele şi înjură birjăreşte, mai abitir decât colegii lor de sex opus… Nu-i vorbă că au avut de unde să înveţe toate acestea, câtă vreme toate televiziunile abundă în emisiuni de cea mai joasă speţă, cu handicapate intelectual, cu femei de moravuri îndoielnice, cu semianalfabete pe jumătate dezbrăcate, pe post de moderator şi cu pretenţii de modele demne de urmat…

                      Astăzi, doamnele nu se mai mulţumesc să-şi conducă bărbaţii „din umbră” , ci ies la bătaie pe faţă, intră în politică şi astfel au apărut toate elenele, monicile, robertele, laviniile , toate gângăniile şi lepădăturile umanităţii, toate jivinele cu chip de femeie şi suflet de căţea în călduri... Astăzi, doamnele nu se mai mulţumesc să-şi conducă bărbaţii „din umbră” , ci ies la bătaie pe faţă, intră în politică şi astfel au apărut toate elenele, monicile, robertele, laviniile , toate gângăniile şi lepădăturile umanităţii, toate jivinele cu chip de femeie şi suflet de căţea în călduri...

                     Astăzi a devenit cumplit de greu, dacă nu chiar imposibil, să mai găseşti o femeie în adevăratul sens al cuvântului! Modelul a prins rădăcini: astăzi cultura, bunul simţ, bucuria de a trăi pur şi simplu omeneşte, generozitatea, au devenit motive de băşcălie.

                      Dar haideţi, totuşi, să credem că încă nu este totul pierdut! Haideţi să încercăm să ne reîntoarcem la simplitatea noastră originară. Voi sunteţi mai capabile decât noi să începeţi lucrul acesta. Haideţi să începem chiar din ziua aceasta de 8 MARTIE!

                      Ce-am putea, deci, să vă dorim de ziua voastră, doamnelor şi domnişoarelor? Mai întâi şi mai întâi, vă dorim din inimă să nu vă mai doriţi ceea ce vă doriţi! Toate acele lucruri care vă urâţesc, dragele noastre! O urâţenie a sufletului, care apare şi pe chip, fiţi sigure, şi care nu se remediază cu farduri, cu rimeluri sau cu rujuri de firmă!      

                       Vă dorim să reuşiţi să reînvăţaţi simplitatea şi gingăşia şi lumina sufletească, darurile cele mai de preţ pe care vi le-a oferit însuşi Dumnezeu şi pe care le-aţi aruncat nepăsătoare în cufărul cu vechituri şi cu lucruri netrebuincioase.

                       Vă dorim să vă readuceţi aminte că pe lume mai există şi adevăr, nu numai minciună, şi frumos, nu numai urâţenie, şi iubire, nu numai sex…

                       Vă dorim să reuşiţi să vă reîntoarceţi la ce aţi fost odată, dragele noastre!

Ştim că vă va fi foarte greu, dar avem încredere în dragostea şi în puterea voastră de sacrificiu! Faceţi-o pentru noi şi, mai ales, pentru voi!

Paul Spirescu