Eseu cu mioriţe, ciobani (gârlă), ciorani (câţiva) …şi UE (cât cuprinde)

De-abia se stinseseră (poate doar pentru noi, aici,în ţară) ecourile scandalurilor provocate de faptele de arme (albe, negre şi restul arsenalului) ale românilor şi cetăţenilor români de alte etnii, de prin lumea largă (Europa cu precădere-mai precis Italia, sora noastră de gintă - că ni s-a dat şi nouă liber la UE), că am şi reaprins flacăra românismului pe alte meleaguri

“…mai degrabă puterea frumuseţii preschimbă cinstea într-o dezmăţată, decât poate cinstea să transforme frumuseţea după chipul şi asemănarea ei”

                                                                                            (“Hamlet” - Shakespeare)

   De-abia se stinseseră (poate doar pentru noi, aici,în ţară) ecourile scandalurilor provocate de faptele de arme (albe, negre şi restul arsenalului) ale românilor şi cetăţenilor români de alte etnii, de prin lumea largă (Europa cu precădere-mai precis Italia, sora noastră de gintă- că ni s-a dat şi nouă liber la UE), că am şi reaprins flacăra românismului pe alte meleaguri, mai la nord, spre Scandinavia (se apropie Eurovizionul de la Oslo şi tre’ să ne facem şi noi ceva publicitate, nu?!), respectiv în ţara  lui povestitorului Andersen unde cu ceva vreme în urmă tot nişte vajnici urmaşi ai lui Decebal şi Traian ne făceau de basm urinând pe simbolul Copenhagăi, statuia Micii Sirene. Dar iată, conform agenţiei NewsIn, câteva recente aprecieri la adresa zalmoxianului nostru popor, in contextul crimei comise în Danemarca de Marian Clita- torţionarul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu- acuzat că ar fi ucis o stewardesă norvegiană într-un hotel din Copenhaga:

  “Românii sunt lipsiţi de scrupule. Te vor ucide şi pentru 15 euro! Au o cultură complet diferită de a noastră. Odată graniţele deschise, suntem copleşiţi de est-europeni. Ne confruntăm cu o mare problemă. Comit jafuri în bănci, asupra locuinţelor, furturi grave, cerşesc, fură din magazine, tot felul". (Ove Dahl, şeful secţei de omucideri din cadrul Poliţiei din Copenhaga)

 "Cred că în prezent aproape o treime dintre prostituatele de pe străzile din Copenhaga sunt românce. Fetele sunt ademenite aici din Romania

şi când ajung sunt trimise pe străzi. Traficanţii nu ezită să le ucidă. Viaţa pentru ele nu este ca cea pe care o avem noi toţi" (Rene Hansen, şef department poliţie Copenhaga, pentru combaterea traficului de carne vie).

 “Românii îi depăşesc cu mult ca număr pe ceilalţi străini care comit furturi, fraude şi alte crime. Problema cu românii s-a amplificat după ce România a intrat în UE. Vin mai uşor aici, sunt mai greu de expulzat şi se întorc mai uşor înapoi". (Dan Sorensen, alt reprezentant al autorităţilor daneze)

Ove Dahl  a avertizat într-o emisiune la televiziunea daneză, că numărul infractorilor din Europa de Est este în creştere, precizând pentru populaţie că cei din România sunt extrem de periculoşi şi lipsiţi de morală. Dahl sfătuieşte eventualele victime ale unor jafuri să facă ceea ce li se cere şi să nu opună rezistenţă acestui tip de infractori.

    Drăguţul de Marian Clita cel care l-a omorât în bătaie, în 1985, pe disidentul Gheorghe Ursu, într-o celulă a fostei Securităţi, a fost eliberat condiţionat la 19 mai 2008, pentru bună purtare (faţă de cine???!!!), după ce fusese arestat deabia în 2000 pentru mai multe furturi comise în perioada 1992 - 1996. Marian Clita a ajuns în arest la 2 aprilie 2000, reţinut de procurorii Parchetului Sectorului 4, după ce a încercat să spargă sediul firmei unui Italian (cred că e vorba de un naţionalism ajuns xnenofobie, din patriotism, la infractorii noştri mioritici, nu?!).El era căutat şi pentru alte furturi comise în perioada 1992-1996. O lună mai târziu, în 5 mai 2000, Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat pe Clita la 20 ani închisoare, dar nu pentru furturile comise sau pentru spargerea firmei

italianului, ci pentru că în sfârşit, instanţa a stabilit ca l-a omorăt pe disidentul Gheorghe Ursu (oare cum a reuşit justiţia română să-şi dea seama că în spatele găinarului se acundea un torţionar la fel de periculos şi condamnabil ca cei nazişti?!). Dar în baza unui decret de graţiere rămas valabil din 1988, decret semnat de Ceauşescu, Clita a beneficiat de o amnistie de 10 ani (vă vine să credeţi aşa ceva ?!...atunci de ce regimul democratic şi anticomunist român nu a pus în aplicare şi condamnările la moarte pronunţate înainte de ‘89  şi alte asemenea “decrete valabile”!?). Păi când aşa funcţionează justiţia în România nu e deloc surprinzător şi nu ar trebui să ne şocheze şi bosumfle patriotic comportamentul connaţionalilor noştri şi reacţia autorităţilor din ţările occidendale. Ca să nu mai vorbim de prosperii avocaţi care se cred într-o democraţie precum cea nord-americană şi sar să apere “drepturile omului” pentru orice ticălos cu “experienţă” şi recidivă datând din communism. Sigur, avem aici de-a face cu unele slăbiciuni ale sistemului democratic care a fost aplicat la noi şi în toată fosta Europă comunistă fără a se ţine seama de “particularităţile” dictaturii comuniste, aşa cum s-a ţinut seama de caracteristicile celei naziste, când, înainte de a se instaura democraţia s-au aplicat pedepse, inclusiv cea capitală, fără a se recurge la “bună purtare” (cum ar fi “dat” –sigur, exagerând puţin, dar tocmai pentru trezi ceva sau pe cineva din adormirea zisă atitudine democratică-ca Mengele, sau Goering, sau Hitler dacă era prins viu, să fie eliberaţi pentru bună purtare?!)

 Umana apărătoare a lui Clita, Mariana Ştefan, care a fost avocata lui Clita în România, a declarat pentru cotidianul norvegian Dagbladet ca i se pare

greu de crezut că acesta a ucis-o pe stewardesă doar pentru un telefon mobil

şi ceva măruntiş. "Dacă Clita a omorât-o, trebuie să fi fost altceva în spatele acestei crime. Mobilul trebuie să fi fost ceva pasional sau dragostea. Nu e în firea lui să-şi piardă cumpătul sau să ucidă o femeie. Isi adora mama şi respecta femeile în general", a spus avocata (ca să vezi câtă sensibilitate şi simţ moral la foştii tirţionari şi actualii criminali mioritici, cum de nu înţelege şi Europa chestia asta!?!). Potrivit Marianei Ştefan, dacă Marian Clita va fi condamnat în Danemarca, ar putea fi luată în considerare posibilitatea ca el să-şi ispăşească pedeapsa în România (unde buna purtare e la ea acasă şi omul poate scăpa repede pentru a se “reintegra” în rândul oamenilor numai buni de condamnat în occident, nu!). Mare tupeu au aceşti avocaţi, ieşiţi mai toţi din mantaua doamnei Paula Iacob, cea iubitoare de dreptate pentru ceauşeşti- părinţi şi copii, şi de alte “victime” din rândul fostei nomenclaturi comuniste şi fostei Securităţi, care chipurile ar fi fost nedreptăţite şi ameninţate de “regimul revanşard” de după 1989 (lasă madam că a avut grijă tov. Iliescu să nu sufere prea tare respectivele “victime”). Unde era doamna Iacob înainte de decembrie ‘89 când nu numai drepturile  dar chiar şi viaţa oamenilor erau ameninţate oricând, oricum, de oricine-vezi Piteşti, Canal, Aiud, Sighet, minerii din Valea jiului, protestatarii de la Braşov, etc….başca Goma. Dar, cum spuneam, ca un nostalgic al dictaturilor cer sânt, nu pot să nu remarc că totuşi cel mai bun sistem de conducere şi administrare descoperit până acum de oameni şi care datează cică de vreo două mii de ani (da nici atunci în “secolul de aur” nu era chiar “perfect”), recte democraţia, e mai mult decât perfectibil, mai ales acum când a devenit o democraţie de piaţă şi lumea  a atins un nivel de comunicare şi emancipare şi dispariţie a graniţelor dintre clase şi categorii sociale care scapă de sub orice fel de control, tinzând ca întreg mapamondul să devină o mafie. Revenind la patria noastră drăguţă, să ne reamintim doar de generalul securist Pleşiţă, care nu numai că n-a suferit prea tare din partea justiţiei post-decembriste, dar a susţinut că toate crimele comise de el au fost acte de patriotism şi se mândrea cu ele. Bravos naţiune, halal să-ţi fie! De altfel, toţi hoţii mai mari sau mai mici, aşa zişii oameni de afaceri care au spoliat statul şi implit pe cetăţenii contribuabili,   după ‘89, au beneficiat de procese ciudate şi apărări costisitoare, de relaţii, de drăguţul NUP la greu, exemple fiind cu duiumul numai dacă nu uităm la aşa zişii oameni de fotbal, patroni de cluburi, arbitri, impresari de jucători, patroni de presă, ca să nu mai vorbim de numiţii politicieni…

Toate caracteristicile astea “istorice” care par nevinovate şi foarte în pas cu democraţia şi normale într-o lume normală, precum: ratingul, banul, valorile strict materiale, notorietatea în detrimental valorii, vedetismul de orice tip, afacerile, capitalul, succesul, bogăţia, cariera, faima, partidele, politica, sindicatele, media, etc….tot ce mişcă sau nu-n ţara asta, “râul, ramul” şi chiolhanul, poartă mai mult ca oriunde amprenta naţională, fiindu-le imprimată cu fierul roşu precum la caii şi vitele din Farwest, emblema: made in Romania! Vorba cântecului, “noi sântem români”- şi ţinem să se vadă chestia asta din prima clipă şi de la o poştă. Asta e. Aşa cum sântem acasă, în spaţiul mioritic, aşa ajungem mai devreme sau mai târziu-cu mici excepţii-şi prin lumea largă.

Se speră că prin admiterea în UE vom fi mai “civilizaţi”, dar se pare că deocamdată e invers şi noi îi vandalizăm pe occidentali, îi demonizăm, îi românizăm şi de această influenţă nefastă se tem cel mai mult, decât de faptele antisociale care sânt momentan doar nişte palide simptome, pare-se caracteristice şi altora.

PS

Toma Caragiu, artistul de o mare generozitate, era, în acelaşi timp, şi un fricos secretar de partid al Teatrului Bulandra, susţine într-o carte de amintiri fostul său prieten, medicul veterinar, Miron Costin, potrivit cotidianului România liberă. Autorul cărţii, "Stacana. Triptic cu Ahoe şi Toma Caragiu", dezvăluie aici o faţă necunoscută a marelui actor, făcându-i un portret nuanţat: "Ţin la reputaţia mea. (...) Faci un banc tâmpit şi îţi distrugi viaţa, cariera, familia. Nu vreau să fac tâmpenii pe care să le regret. Sunt un laş, dacă vrei", se confesa actorul în discuţiile cu cei apropiaţi. În 1969, Toma Caragiu leagă cu autorul volumului o prietenie intensă, întreruptă brutal, trei ani mai târziu, în urma unei discuţii, în care Miron Costin îşi anunţa prietenul că vrea să emigreze în Statele Unite, iar actorul, speriat, a rupt orice contact cu medicul veterinar. "Faptul că mi-ai spus-o este o mare ticaloşie! (...) ştii cine sunt. Sunt un fricos. Eu nu pot să mint. Nu pot rezista unei presiuni, nici fizică, nici psihică. (...)Vrei sa făci din mine turnătorul tău?", a fost reacţia lui Toma Caragiu la mărturisirile prietenului său şi, totodată, ultimele cuvinte pe care cei doi le-au mai schimbat vreodată. No comment.

Petru Ionescu