Câtă violenţă… atâta farsă

Două ştiri care aparent au ca obiect al muncii acelaşi subiect – recte, violenţa de-a dreptul ilegală- mi se par diferite, apropo de subiect în fapt, ca de la cer la pământ, sau viceversa: Prima, apărută pe NewsIn, se referă la violenţa din media audio-video şi violenţele ascunse în dosarele revoluţiei din decembrie ‘89 şi cele ale mineriadelor...

                                                               “Vezi, ăsta-i cusurul tău: eşti violent.”

                                                                                                            (Caragiale)                                                                 

Două ştiri care aparent au ca obiect al muncii acelaşi subiect – recte, violenţa de-a dreptul  ilegală- mi se par diferite, apropo de subiect în fapt, ca de la cer la pământ, sau viceversa:

·         Prima, apărută pe NewsIn,  se referă la violenţa din media audio-video şi violenţele ascunse în dosarele revoluţiei din decembrie ‘89 şi cele ale mineriadelor  şi zice următoarele: “Consiliul Naţional al Audiovizualului a prezentat studiul Reprezentarea violenţei televizuale şi protecţia copilului. (…) Autorii studiului au clasificat violenţa pe mai multe paliere: violenţă reală/ violenţă ficţională, violenţă fizică, verbală, psihologică, economică, sexuală şi socială. Dacă nu vă sunt familiari unii dintre aceşti termeni, vă poate ajuta exemplificarea diverselor tipuri de violenţă, folosită pentru topul frecvenţei: cel mai des difuzate forme de manifestare a violenţei de tip fizic sunt bătaia (25,3%) şi omuciderea (21,1%); cele mai frecvente forme de manifestare a violenţei verbale sunt ţipetele şi ridicarea tonului (28,6%), întreruperea celuilalt (16,2%), insultele (14,4%) şi limbajul obscen (9,9%). Cele mai frecvente forme de violenţă psihologică prezente în emisiunile tv sunt ameninţarea (69,3%) şi culpabilizarea (15,6%), iar cele mai întâlnite forme de manifestare a violenţei economice sunt incendierile (17,4%) şi furtul (14,6%). (…) Cea mai violentă emisiune (pamflet), din punctul de vedere al duratei actelor violente, a fost În gura presei, realizată de Mircea Badea, cu o medie, pe ora de emisie continuă, de 12,6 minute. Emisiunea păstorită de Badea a fost pe primul loc şi în privinţa duratei medii a unui act violent: 59 de secunde. În gura presei a fost urmată de "7 păcate" (34 secunde - durata unui act violent) şi "Noaptea erorilor" (22,8 secunde). Respectivul studiu a fost iniţiat sub egida UNICEF, adică din grijă faţă de copii. Chestie lăudabilă, deşi în contextul mediatizării lumii în care trăim această iniţiativă nu e decât o picătură în ocean şi şi aia de apă chioară sau cu ochelari de cal. Pentru că dacă ar fi să dăm crezare rezultatelor  şi concluziilor studiului, ar reieşi că violenţa televizoristică din românica e una de paradă, care nu depăşeşte nivelul exhibiţionismului. Ce altceva să înţelegem din moment ce topul respectiv e dominat de emisiunea catalogată de divertisment “În gura presei” ?!  Dacă ăla e divertisment atunci toată viaţa noastră din spaţiul mioritic nu e decât un asemenea show şi românii ar trebui să domine topul mondial al fericiţilor  care-o ţin langa în distracţii, dar de alea din categoria-haz de necaz, din care face parte şi emisiunea incriminată. Exceptând mici golănisme, şarjări pe anumite subiecte care subminează chiar intenţia vorbitorului (vezi marota Băsescu), lansarea în polemici pe teme care depăşesc competenţa (vezi comentariile despre Patapievici şi Liiceanu)  şi atitudinea voalată ori declarată “fidea” faţă de mogul, până la un puct de înţeles, a combatantului…ceea ce face şi spune Badea e OK! Ceea ce deranjează la el este modul mai mult decât direct şi pe faţă în care spune ceea gândesc fără să exprime şi alţii, iar când o fac totuşi apelează la subterfugii, o zic pe ocolite, cu perdea. E ca şi cum medicul i-ar spune bolnavului fără menajamente că: bă nene, mori…gata, o mierleşti în două trei luni, lasă-le dracului de medicamente şi tratamente, nu mai arunca banii prin spitale mai bine trăieşte din plin cât mai poţi şi vezi de testament…Asta e. Nu se servesc direct la masă esenţe, ci doar preparate care atenuează efectul ingredientului brut. Nu se face, dar…cu bolnavul numit România nu se mai poate proceda cu mănuşi. Formula brevetată de băiatu’ respectiv-“să-i prostim pe proşti”-se pare că este politică de stat la noi. Partidele, Parlamentul, Guvernul, Media, doctrinele… şi ce-o mai fi oficial pe la noi şi la modă, sânt numai faţade, noţiuni lipsite de conţinut, forme fără fond, şi asta intenţionat, premeditat, nu pentru că mai e de lucrat la “consolidarea cuceririlor revoluţionare şi a democraţiei”, chestie care nu interesează pe nimeni, poate în cel mai bun caz pe “proşti”, pe naivi, pe cei care n-au înţeles încă faptul că în lumea contemporană nu are valoare şi căutare nimic din ceea ce nu e evaluat în bani, în dolari, euro, lire sterline, aur şi orice alt bun exclusiv material sau care poate aduce avantaje materiale. Trăim într-o lume în care aceste realităţi reprezintă de fapt violenţa adevărată şi ca atare trebuie să reacţionăm, să fim învăţaţi să reacţionăm şi noi “violent”. Faptul că “face rating” nu mi se pare, paradoxal, un argument în favoarea show-man-ului cu gura pe presă şi ce-ascunde sau nu ea, că rating “fac” şi alte atâtea emisiuni vulgare, imunde, care se adresează voit însă “proştilor” pentru a le cultiva şi menţine “prostia”, pentru a le adormi eventualele nemulţumiri de alte natură (să nu zic că joacă rolul “opiului popoarelor” ori al “pânii şi circului”)…pe când show-ul lui Badea urmăreşte exact chestia inversă, îmi place să cred, adică trezirea omului-român “din somnul cel de moarte”, mă rog, dacă mai e posibil. Băiatu’ ăsta are un har…pe care sper să nu-l pervertească şi “domesticească” nici în favoarea susţinătorilor, nici a criticilor. Atât.

·         Cealaltă ştire “violentă” se referă la dosarele evenimentelor din decembrie ’89 şi la cele ale mineriadelor şi zice, conform agenţiilor de presă, că:  “Fostul procuror militar Dan Voinea declară că imaginea publică a unor înalţi oficiali ai statului, printre care şi cea a lui Ion Iliescu, ar putea fi afectată de desecretizarea şi publicarea jurnalelor armatei române din perioada Revoluţiei. Documentele declasificate sunt probe importante pentru a stabili cu certitudine ce forţe au fost implicate în reprimarea manifestanţilor din Revoluţia din 1989. Este meritul actualei guvernări că a decis declasificarea acestor documente, a spus Voinea. In ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu, Voinea a menţionat că: eu ştiu că este implicat (în evenimentele din 1989- n.r),  adăugând că Iliescu ar putea să răspundă penal. Potrivit NewsIn, fostul procuror militar a spus că mai mulţi oficiali din perioada Revolutţei ar trebui audiaţi, pentru a clarifica problemele şi pentru a ajunge la un adevar credibil.” Dan Voinea a mai precizat că “Infracţiunile de care ar putea fi acuzate persoanele implicate în reprimarea Revoluţiei reprezintă infracţiuni contra umanităţii, care sunt imprescriptibile. Documentele desecretizate reprezintă probe scrise ale infracţiunilor din dosarul Revoluţiei, care sunt cele mai importante pentru anchetă, iar ele concretizează infracţiunile". Generalul Dan Voinea a explicat că în jurnalele armatei se arată clar cine a dat ordinele, în perioada Revoluţiei, dar şi cine le-a executat, precum şi unde au fost dislocate forţele de represiune. În ştirea asta chiar e vorba de violenţă, de crimă, de genocid, ba chiar de dezumanizare. Ei, asta DA violenţă, NU?! Iar la mineriade ştiţi bine cum şi cine a chemat şi apoi felicitat minerii, nu?! Asta DA incitare la violenţă, ba chiar mult mai mult, NU?! Legătura cu UNICEF-ul aici ar putea fi făcută poate doar de “decreţeii” împuşcaţi în decembrie ’89 “din considerente revoluţionare” şi de cei torturaţi şi asasinaţi în iunie’90, nu-i aşa?!  S-or referi ştirile astea la violenţe diferite, din zone şi timpuri diferite, dar să vedem care determină pe care, care naşte pe care, care îşi “asumă” (termen delicat drag tov. Iliescu) drumul pe care a apucat-o, de nebună, românica noastră?! Ca să-l parafrazăm pe  nenea Iancu, putem constata că deşi nici unul din puţinii şi realii disidenţi şi oameni de valoare români n-a parvenit  binişor după decembrie ’89, culmea, majoritatea “faliţilor” democraţiei sânt foşti şi actuali activişti de partid şi securişi ori SRI-işti! Apropo, tocmai se împlinesc 20 de ani de la elobararea Proclamaţiei de la Timişoara. Ideea revoluţionară a acelui document a fost Punctul 8, prima şi ultima încercare de a enunţa limpede nevoia lustraţiei şi de a o vedea fapt împlinit. Numai că pierderea dreptului de a candida pentru trei legislaturi consecutive a stârnit puternicul instinct de conservare al foştilor activişti de partid şi al tovarăşilor lor de arme – foştii ofiţeri de Securitate. Sigur că între timp a apărut CNSAS-ul, după lupte “seculare” (de la Secu) ale lui Ticu Dumitrescu, dar şi legea de funcţionare a respectivei instituţii a purtat doar simbolic numele iniţiatorului Ticu, că în fond purta marca tov. Iliescu (iată un domeniu unde mafia post-decembristă din toate “puterile” a fost interesată de fond, nu de formă). Cât priveşte relativ recent înfiinţatul Institut pentru Condamnarea Crimelor Comunismului, acesta a funcţionat o vreme conform dorinţei iniţiatorului Marius Oprea, dar când acesta s-a “obrăznicit” cu dezgroparea morţilor, a fost urgent mazilit, ca “practicant mult prea implicat” (cum spuneam, ăsta-i cusurul lui, e prea violent, nu?!) şi înlocuit cu un “savant, detaşat total de orice interes”. Gura păcătosului, nu?!

·         Apropo de modificarea Constituţiei (vezi România dodoloaţă, Ungaria aşişderea, ce să mai zicem de maica Rusia): n-ar fi oare mai bine s-o terminăm cu instituţia prezidenţială, a cărei “tradiţie” a fost impusă de ruşi sub numele de Groza (de la cel Groaznic, cumva?!) şi să trecem la monarhia constituţională, cea care a consfinţit România ca stat şi european şi independent şi care ne-ar singulariza pozitiv în această mare republicano-prezidenţială (başca slavă) la graniţa UE, de data asta chiar schimbându-ne ceva din imaginea în lume care chiar să conteze?! Am avea un conducător cu valoare de reprezentativitate, fără nici o putere politică, am scăpa de alegerile alea costisitoare şi al dracului de personalizate şi evident de marota “tătucului” de la care depandă totul…Atunci chiar am fi o democraţie parlamentară pe bune, un stat naţional fără prea multe şi evidente mişcări şi nemulţumiri naţionaliste, indiferent de numărul cămăruţelor afectate sau dezafectate.

PS

O nedumerire: oare de ce-l susţine Andrei Cornea pe Vova Tismăneanu?!

Petru Ionescu