Şi în Vrancea se înnoieşte lumea de Paşte cu haine second-hand. Cine mai repară timpul

Focşani - Jan Popescu: “Eu am marfă bună, de la 15 lei perechea, e de piele”

Se înnoiesc de Paşte cu haine second-hand. La haine, preţurile pleacă de la 10 lei, iar la încălţăminte de la 15 lei *** „Vine lume de tot felul, că e mai ieftin. Oricum, lumea e pretenţioasă, dar preferă la mâna a doua că găsesc haine mai bune decât cele noi" *** Mesterul care repara timpul! *** Ceasornicarul cu cele mai vechi state din Focsani, Mihai Stanciu, inca practicant, a reparat in trei decenii mii de ceasuri. Acesta spune ca nu exista ceas pe care sa nu il poata repara. Cea mai mare realizare profesionala a sa a fost repararea unui ceas din turla unei biserici *** Mesterul isi aduce aminte cu placere de vremurile de pina in Revolutie cind ceasurile, chiar daca erau rusesti, erau de calitate. La moda, inainte de 1989, erau ceasurile rusesti „Slava“ ca atare, ceasornicarul a reparat nenumarate. „Acum cred ca nici nu se mai gasesc in co-mert si daca ar exista, ar fi in jur de 200 de lei. Un ceas chinezesc costa doar citiva lei dar de citiva lei te tine si odata stricat il poti arunca pe cind unul de calitate il poti repara pentru ca un ceas bun si intretinut nu moare niciodata“, mai spune mesterul Stanciu

Se înnoiesc de Paşte cu haine second-hand

Din cauza preţurilor mari din magazine, mulţi vrânceni preferă hainele şi încălţămintea la mâna a doua. Marfa este pe alese, pentru toate gusturile şi buzunarele

În prag de Sărăbătorile Pascale, focşănenii dau buzna la SH pentru a-şi cumpăra haine noi. Pardon, purtate de alţii. Pentru că preţurile sunt destul de mari în magazine, mulţi s-au orientat la haine la mâna a doua, care sunt şi de trei patru ori mai ieftine decât cele noi. 

„Vine lume de tot felul, că e mai ieftin. Oricum, lumea e pretenţioasă, dar preferă la mâna a doua că găsesc haine mai bune decât cele noi", a declarat Andreea Cîrjan, comerciant din Piaţa Obor. Jan Popescu nu-şi vedea capul de treabă. Zeci de clienţi îl tot întrebau de o pereche sau de alta de încălţăminte. „Nu prea mai are lumea bani, de aia vine la mine. Eu am de la 15 lei perechea, e de piele, bună, ca nouă", îşi lăuda comerciantul marfa expusă.

Hainele cele vechi ale bătrânilor

După cum spun comercianţii, majoritatea celor care vin să cumpere sunt oameni cu venituri reduse, dar acest lucru nu este neapărat o regulă. În multe magazine de profil, intră laolaltă cu vrâncenii cu venituri modeste şi judecători, procurori, medici sau inspectori fiscali.

Pentru că multe haine sunt şi de calitate şi la preţ mic, sunt preferate celor noi. Ana Iancu venise la târg pentru o pereche de pantofi. „Cu pensia mea de 600 de lei ce pot să-mi iau nou? M-am uitat şi vreau să-mi iau o pereche de pantofi, zicea că cere 30 de lei dar mai negociem", a povestit femeia.

Toader Barbu este din Vidra. Proba o geacă de primăvară pe care costa 45 de lei. „Cu banii ăştia nu îţi iei nimic nou. M-am uitat şi pe dincolo (n.r.- la haine noi) dar e scump tare", a declarat bărbatul. La haine, preţurile pleacă de la 10 lei, iar la încălţăminte de la 15 lei.

www.adevarul.ro/locale/focsani

Mesterul care repara timpul!

Ceasornicarul cu cele mai vechi state din Focsani, Mihai Stanciu, inca practicant, a reparat in trei decenii mii de ceasuri n Acesta spune ca nu exista ceas pe care sa nu il poata repara Cea mai mare realizare profesionala a sa a fost repararea unui ceas din turla unei biserici

Mai este solicitata ori necesara meseria de ceasornicar acum, cind daca intrebi pe strada un trecator cit e ceasul, acesta iti va raspunde uitindu-se la telefonul mobil? Mai sint ateliere de reparatii ceasuri acum, cind invazia produselor chinezesti ieftine si de foarte proasta calitate este la tot pasul? Mihai Stanciu, ceasornicar si bijutier inca din 1977, raspunde pozitiv la ambele intrebari, dar cu o oarecare nostalgie. Mesterul, originar din Bacau, spune ca pasiunea pentru mecanica fina a mostenit-o de la tatal sau si ca inca din primul an de liceu incepuse sa repare ceasuri. Era la inceput asa incit facea doar opera-tiuni simple pentru care mai cistiga un banut sau o „atentie“, dupa cum declara acesta, dar inca de pe atunci o facea din pasiune. Cum a dovedit ca se pricepe a terminat scoala facuta la Oradea cu nota zece, uimindu-si profesorii si pastrind si acum diploma de absolvire ca pe un mic trofeu. „M-am apucat de meserie in 1977 si am obtinut un loc la coope-rativa in Vidra unde am lucrat timp de 13 ani. Locul primit in acel complex era atit de mic si de inghesuit incit cred ca era locul unde isi tinea femeia de serviciu maturile. De cind am atelierul de la piata e mult mai bine“, ne-a spus Mihai Stanciu. Mesterul isi aduce aminte cu placere de vremurile de pina in Revolutie cind ceasurile, chiar daca erau rusesti, erau de calitate. La moda, inainte de 1989, erau ceasurile rusesti „Slava“ ca atare, ceasornicarul a reparat nenumarate. „Acum cred ca nici nu se mai gasesc in co-mert si daca ar exista, ar fi in jur de 200 de lei. Un ceas chinezesc costa doar citiva lei dar de citiva lei te tine si odata stricat il poti arunca pe cind unul de calitate il poti repara pentru ca un ceas bun si intretinut nu moare niciodata“, mai spune mesterul Stanciu. Mecanismul dupa care functioneaza un ceas este destul de complex dar simplificat, s-ar putea spune ca rotita din lateralul sau spatele ceasului, odata activata, pune in miscare niste rotite zimtate care la rindul lor pun in miscare acele ceasului. Fiecare ceas are un ciclu propriu si tocmai de aceea, rotita se intoarce de obicei la 24 de ore sau sapte zile, in functie de specificul ceasului. Mihai Stanciu mai spune ca afacerea mergea mult mai bine in anii din urma si ca acum s-a cam stricat treaba. „Daca inainte de anii 90 aveam, sa zicem, zece reparatii pe zi, acum am in jur de cinci. Norocul meu este ca sint si bijutier iar locul este al meu, deci nu platesc chirie pe spatiu. Altfel nu stiu daca mai merita“ , ne-a mai spus Mihai Stanciu.

A reparat ceasul din turnul unei biserici

Mesterul a reparat, de-a lungul timpului, mii de ceasuri de toate formele. De la ceasuri de mina si de masa la cele de buzunar si pendule. Despre pendule spune ca erau detinute de oamenii cu stare, de boieri, iar de cele de buzunar, zice ca erau la moda pina prin anii 1940. La un moment dat a reparat chiar si ceasul unei turle a unei biserici din Timis. „Am fost rugat sa repar ceasul acela in urma cu multi ani si imi aduc aminte ca avea o circumferinta de vreo doi metri. Mi-a luat vreo citeva ore sa il repar deoarece pe linga mecanismul sau fin, era si mai mare decit mine. Nu exista ceas pe care sa nu il pot repara“, a spus Mihai Stanciu. Mesterul precizeaza ca exista si cazuri in care ceasurile pri-mite sint atit de ruginite incit cind le desface, constata ca nu mai au nici o piesa in interior, toate fiind mincate de rugina. O operatie simpla pentru ceasuri obisnuite ii ia cam trei sferturi de ora dar pentru ceasuri de calitate precum Seiko, Orient si Citizen isi dedica chiar si citeva ore daca este necesar. Despre „italieni“ spune ca mare parte din ei vin cu ceasuri de mina de firma fie pentru a le repara, fie pentru a le mai scoate din zalele curelii. Cu toate ca este ceasornicar, nu a primit prea multe ceasuri de la cunoscuti. „O matusa a sotiei ne-a dat la un moment dat un pendul stricat. Mi-a zis sa il repar si sa il tin in casa pentru a ne aduce aminte de ea“, ne-a spus mesterul ceasornicar. De asemenea, desi ar fi putut sa aiba o colectie impresionanta, acesta a strins doar 10-15 ceasuri, toate fiind cu valoare sentimentala. Acum, prin-tre cele mai solicitate operatiuni sint inlocuirea unui cadran stricat, inlocuirea unei piese invechite si scurtarea curelei la ceasurile de mina. Desi in oras mai exista citeva ateliere de reparat ceasuri, mesterul Stanciu nu mai crede ca aceasta meserie poate fi de viitor, cu atit mai mult cu cit de cind lucreaza in acest domeniu, nu a venit nimeni sa il intrebe despre aceasta arta. Ce-i drept, este o meserie foarte migaloasa dar satisfactia unui ceasornicar cind aude un ceas „mort“ ca ticaie din nou, trebuie ca este pe masura. Chiar daca a readus la viata mii de ceasuri, mesterul nu se simte obosit ci dimpotriva, vrea sa repare orologii pina in ultima clipa. Trist este ca multe meserii frumoase dispar odata cu trecerea timpului, cu automatizarea si noile tehnologii. Dar intre timp, ceasul va continua sa faca tic-tac, tic-tac...  (Sorin Tudose)

www.monitorul.ro